Cum au murit oamenii celebri… (116)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *
TRUDAINE
(Daniel Charles)
Inginer civil francez
Data morţii: 19 ianuarie 1769 (la 66 de ani)
Cauza: boală neprecizată
Locul: Paris (Franţa)
Înhumat: Paris
La capătul unei cariere strălucite, Charles Trudaine, guvernator al provinciei Auvergne, director al Drumurilor şi Podurilor şi întemeietor al Şcolii cu acelaşi nume, se afla pe patul morţii. Cînd fiul său i-a spus că opinia publică era foarte preocupată de starea sănătăţii lui, şi că putea fi convins de stima generală şi de simpatia tuturor oamenilor de bine, care îşi exprimau regretul, el a răspuns: „Ei bine! Îţi las ţie toate astea!“
* * *
TSEU HI
Împărăteasă a Chinei
Data morţii: 15 noiembrie 1908 (la 74 de ani)
Cauza: dizenterie
Locul: Palatul imperial din Beijing (China)
Înhumată: Colina celor Nouă Izvoare (China)
Adunaţi în jurul patului, supuşii ei credincioşi stăteau cu urechea aţintită pentru a prinde ultimele cuvinte ale împărătesei muribunde, considerate izvor al adevărului pentru cei în viaţă: „Nu lăsaţi niciodată o femeie să ajungă la puterea supremă“, a murmurat Tseu Hi. Era, oare, constatarea eşecului unei domnii care a marcat decăderea imperiului celest?
Doar cu greu a putut fi închisă gura defunctei, ceea ce pentru chinezi însemna că spiritul nu vrea să părăsească trupul. După 33 de ani de domnie tiranică şi sîngeroasă, ultima împărăteasă a Chinei nu voia să se retragă.
* * *
TURENNE
(Henri de La Tour d’Auvergne, viconte de)
Mareşal al Franţei
Data morţii: 27 iulie 1675 (la 64 de ani)
Cauza: ucis de o ghiulea
Locul: Sasbach (Germania)
Înhumat: Biserica Domului Invalizilor, Paris, (Franţa)
Turenne, care dorea să se retragă la mînăstirea Peres de l’Oratoire, reluase, la insistenţa lui Ludovic al XIV-lea, comanda armatei, pentru a lupta împotriva împăratului Germaniei. În timpul bătăliei de la Sasbach, aflîndu-se cu o parte a statului major în recunoaştere într-un sector periculos, a fost despicat în două de o ghiulea care l-a lăsat şi pe nepotul său, generalul de Saint-Hilaire, fără un braţ. Ghiuleaua – păstrată la Muzeul Armatei – fusese trasă la întîmplare asupra micului detaşament de un artilerist pe nume Koch, pe care împăratul avea să-l înnobileze.
Ludovic al XlV-lea dispuse ca mareşalul să fie înmormîntat cu toate onorurile la Saint-Denis, alături de membrii dinastiei căreia îi adusese atîtea servicii. În 1793, cînd mormintele regale din Bazilică au fost profanate, Turenne a fost găsit „în stare de mumie uscată, de culoare brun-deschis“, dar fără ca trăsăturile chipului să i se fi alterat. Veneraţia instinctivă pe care a trezit-o profanatorilor aceste rămăşiţe ilustre a fost atît de mare, încît în loc să le arunce la groapa comună, i le trimiseră cetăţeanului Host, paznic al Bazilicii, care le-a ţinut expuse, timp de 8 zile, privirilor a tot felul de gură-cască. După care, devenind incomod, Turenne a fost expediat la… Jardin des Plantes, devenită, în 1794, Muzeu Naţional de Istorie Naturală. Acolo a rămas pînă în 1800, cînd generalul Bonaparte a hotărît că ilustrul său coleg merita ceva mai mult decît vecinătatea unor animale împăiate, şi a dispus să fie mutat la Domul Invalizilor.
* * *
TURGHENIEV
(Ivan Sergheevici)
Romancier şi dramaturg rus
Data rnorţii: 3 septembrie 1883 (la 65 de ani)
Cauza: cancer la măduva spinării
Locul: Bougival (Franţa)
Înhumat: Cimitirul Volkov, Sankt-Petersburg, (Rusia)
„Sînt un om sfîrşit – îi scria Turgheniev lui Tolstoi la 24 mai 1883 – doctorii nu ştiu nici măcar ce nume să dea bolii mele. Nevralgie stomacală pe fond de gută!”. Boala avea un nume, dar nimeni nu îndrăznea să i-l spună. Avea asemenea dureri, încît a implorat-o pe prietena sa, cîntăreaţa Pauline Viardot, la care se dusese să moară, să-l lase să se arunce pe fereastră. Ca să le poată suporta, i s-a dat morfină, din care cauză a început să aibă tulburări mentale. Ultimul delir a fost mai mult decît ciudat: ţintuit în patul mare cu baldachin, visă că era atacat de soldaţi asirieni, şi voia să arunce în picioarele celor adunaţi în jurul patului cu blocuri de piatră smulse din zidurile de apărare de la Ninive! În alte momente, a recitat în ruseşte poeme din copilărie. Deodată, a şoptit: „Veniţi mai aproape, mai aproape, să vă simt lîngă mine… A sosit clipa să ne despărţim… Ca ţarii ruşi. Ţarul Alexei… ţarul Alexei“. Cînd prietenii se apropiară de pat, a părut a o recunoaşte pe Pauline Viardot şi a spus: „Iată regina reginelor. Mult bine a făcut!“

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI