Cum au murit oamenii celebri… (117)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *
TYCHO BRAHE
Astronom danez
Data morţii: 14 octombrie 1601 (la 45 de ani)
Cauza: retenţie urinară
Locul: Praga (Cehia)
Înhumat: Biserica Tyn, Praga
Invitat la masă de împăratul Rudolf al II-lea, astronomul, jenîndu-se să părăsească încăperea pentru o nevoie urgentă, a făcut o criză de uremie şi a murit, victimă a respectului pentru convenienţe, spunînd în latină: „Măcar să nu fi trăit degeaba”.
I-a fost compus acest epitaf:
Aici zace acel ce, stăpîn pe cele mai înalte ştiinţe,
Fuse victimă a bunei cuviinţe.
Portretul său încape într-un singur rînd:
A trăit ca un înţelept şi-a murit ca un nătîng.
* * *
UGOLINO
( della Gherardesca)
Senior al Pisei
Data morţii: anul 1289 (la 79 de ani)
Cauza: inaniţie
Locul: Pisa (Italia)
Înhumat: Pisa
Căzut în mîinile duşmanilor, seniorul Pisei a fost întemniţat în Turnul Gualandi, împreună cu cei doi fii şi cei doi nepoţi ai săi. După care, episcopul Ubaldini, cel mai mare vrăjmaş al său, a aruncat cheile turnului în fluviul Arno, osîndindu-i astfel să moară de foame. Ugolino a murit ultimul în „Turnul foamei”, după ce a mîncat din trupul copiilor săi…
* * *
VALAZÉ
(Charles Éléonor Dufriche de)
Om politic francez
Data morţii: 30 octombrie 1793 (la 42 de ani)
Cauza: sinucidere
Locul: Piaţa Revoluţiei (azi Piaţa Concorde), Paris (Franţa)
Înhumat: Cimitirul Errancis, Paris
În momentul în care Tribunalul revoluţionar îi pronunţa condamnarea la moarte, girondinul Valazé se aşeză, fără vlagă, pe bancă. „Ce-i, Valazé, te lasă puterile?“, îl apostrofă Jacques Brissot. „Nu, mor!“, răspunse Valazé, cu mîna crispată pe pumnalul pe care şi-l înfipsese în inimă. A căzut mort pe treptele tribunalului, şi aşa a fost dus la eşafod.

Eficienţă!
Cei trei fraţi Vaulabelle sînt înmormîntaţi în Cimitirul Montmartre: Achille (+ 1879), cel mai celebru, a fost jurnalist şi politician; Éléonore (+ 1872) a fost autorul vodevilurilor semnate cu pseudonimul Jules Cordier. În schimb, al treilea, cel mai obscur, Hippolyte (+ 1856), a avut o moarte de pomină: conservator al unui cimitir, a dorit să pună capăt prădării capelelor în timpul nopţii şi a pus la punct o capcană cu gloanţe. Cînd a vrut să-şi încerce invenţia, arma s-a descărcat, iar el a căzut victimă propriului zel.

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI