Cum au murit oamenii celebri… (121)

in Lecturi la lumina ceaiului

VERLAINE (Paul)
Poet francez
Data morţii: 8 ianuarie 1896 (la 52 de ani)
Cauza: congestie pulmonară
Locul: Strada Descartes nr.39, Paris (Franţa)
Înhumat: Cimitirul Batignolles, Paris
La sfîrşitul lunii decembrie 1895, poetul s-a îmbolnăvit de „reumatism, ciroză, gastrită, icter“, cum şi-a înşirat chiar el bolile. Pe 30 decembrie, îi trimise contelui de Montesquiou un apel disperat: „N-am nici un ban în casă“. Contele a trimis ceva bani, nu prea mulţi, la adresa unde, într-o casă modestă, Verlaine locuia cu Eugenie Krantz, o bătrînă prostituată alcoolică. Cu ajutorul primit, a mai cumpărat nişte cărbuni de foc, dar, între timp, făcuse o congestie pulmonară. Verlaine a mai apucat să pună pe hîrtie, cu un scris chinuit, un ultim poem, intitulat Moarte! În seara de 7 ianuarie, a primit sfîntul maslu. În timpul nopţii, delirînd, a încercat să se scoale. Eugenie a vrut să-l oprească, dar, cum el nu se lăsa, în cele din urmă aceasta a plecat să bea un pahar în vecini. A doua zi dimineaţă, Verlaine a fost găsit zăcînd pe jos fără cunoştinţă, gol, sub portretul tatălui său, pe care obişnuia să-l împungă cu vîrful de metal al bastonului, cînd se întorcea acasă beat. S-a stins fără să sufere, pe 8 ianuarie, pe la 7 seara, de faţă fiind Eugenie şi un tînăr fanatic al operei sale, Cornuty. Un imens cortegiu de admiratori l-a însoţit pînă la Cimitirul Batignolles. În faţa gropii deschise, Eugenie a strigat: „Verlaine, toţi prietenii tăi sînt acolo!“
* * *
VERNE (Jules)
Scriitor francez
Data morţii: 25 martie 1905 (la 77 de ani)
Cauza: criză de diabet
Locul: Boulevard de Longueville 44, Amiens (Franţa)
Înhumat: Cimitirul Madeleine, Amiens
Suferind spre sfîrşitul vieţii de dureri cumplite de stomac, Jules Verne fusese sfătuit de medici să ţină o dietă lactată: „M-am întors în pruncie şi sug cîte 3-4 litri de lapte pe zi…“ Privind, ca întotdeauna, spre viitor, anticipa: „Cînd vor putea chirurgii să înlocuiască un stomac bolnav cu un stomac de schimb?“ Jalnică bătrîneţe! Cataractă, reumatism, şi, ca să pună capac, o criză de diabet! Vestea bolii s-a răspîndit şi agenţia Havas afişa, din oră în oră, în Piaţa Bursei, buletine de sănătate privind starea scriitorului. Dacă pe cititorii lui îi întrista, moartea iminentă a lui Jules Verne era motiv de consternare şi îngrijorare pentru verii săi apropiaţi, care urmau să dea o petrecere de logodnă dificil de amînat deoarece, aşa cum explicau ei într-o scrisoare tragicomică: „Sîntem într-o situaţie disperată, dragi veri! Poate că Jules o să-şi revină din această criză. Ziarele scriu că şi-a recăpătat cunoştinţa. O să ne iertaţi dacă o să dăm această petrecere, orice s-ar întîmpla? Curcanii sînt umpluţi cu trufe, homarii sosesc mîine dimineaţă de la Croisic. Întreaga familie a logodnicei debarcă la Nantes. Gîndiţi-vă în ce situaţie delicată sîntem“. În ajunul petrecerii de logodnă, după ce recomandase rudelor: „Fiţi buni“ şi după ce îşi sărutase soţia şi fiul, Jules şi-a pierdut cunoştinţa, nemaiputînd să-l recunoască pe prietenul lui, editorul Pierre-Jules Hetzel, care tocmai sosise. Pe la orele 11, ultima depeşă a agenţiei Havas anunţa: „Celebrul romancier s-a stins liniştit din viaţă la orele 8 dimineaţa.”

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI