Cum au murit oamenii celebri… (16)

in Așa vă place istoria

Un mort „de viaţă“

Pictorul olandez Martin van Heemskerk (=1574) a lăsat, prin testament, o sumă de bani, cu menirea ca, în fiecare an, să i se facă zestre cîte unei fete din satul lui natal, cu condiţia ca, în ziua nunţii, mirii să vină, împreună cu toţi nuntaşii, să danseze pe mormîntul său. Această tradiţie s-a păstrat pînă cînd s-au terminat banii, adică timp de vreo 50 de ani.

 

INGRES (Jean Auguste Dominique), pictor şi desenator francez

Data morţii: 14 ianuarie 1867 (la 87 de ani)

Cauza: dublă pneumonie

Locul: Quai Voltaire nr. 11, Paris (Franţa)

Înhumat: Cimitirul Pčre-Lachaise, Paris

Pe 8 ianuarie, Ingres şi-a invitat cîţiva prieteni la cină, iar, la despărţire, i-a condus pînă la poartă. Cum era foarte frig, o invitată, Contesa Mniszech, nora lui Balzac, l-a făcut atent că ar putea răci. Galant, bătrînul pictor a răspuns: „Ingres va trăi şi va muri ca slujitor al doamnelor“. A făcut pneumonie şi a murit în cîteva zile.

 

De la 0 la 79 de ani

Dintre regii Franţei, moartea cea mai tîrzie, la 79 de ani, a avut-o Carol al X-lea, iar cea mai timpurie, Ioan Postumul, care nu a trăit decît 5 zile. Septuagenari au mai fost doar doi regi: Carol cel Mare, mort la 72 de ani, şi Ludovic al XlV-lea, la 76.

 

IOAN DE AUSTRIA (Don Juan de Austria), prinţ spaniol

Data morţii: 1 octombrie 1578 (la 33 de ani)

Cauza: febră pernicioasă, sau otrăvire

Locul: Bouges, în apropiere de Namur (Belgia)

Înhumat: Mînăstirea Escurial, în apropiere de Madrid (Spania)

În vremea asediului oraşului Namur, făcînd febră, prinţul a fost dus la Bouges, într-o hulubărie. Agonia a durat 10 zile. În cea de-a 10-a zi, pe cînd i se oficia o slujbă – pe o ladă de muniţii -, simţind că se duce, Don Juan şi-a aruncat compresa de pe frunte, căci voia „să intre cu capul descoperit în Împărăţia Domnului“. La autopsie s-a văzut că ficatul îi era aproape descompus, astfel încît a apărut bănuiala că ar fi fost otrăvit şi, odată cu ea, întrebarea: cine să fi fost autorul? Fratele său vitreg, Filip al II-lea de Spania, invidios pe izbînzile lui militare?! Trupul îmbălsămat a fost înhumat provizoriu, în Catedrala din Namur. Şase luni mai tîrziu, vrînd să respecte dorinţa fratelui său de a fi înmormîntat la Escurial, Filip al II-lea a dat poruncă să i se ducă acolo rămăşiţele pămînteşti. Dar, invidios pe onorurile de care învingătorul de la Lepanto se bucurase în timpul vieţii şi vrînd să evite ca trecerea acestuia să provoace manifestaţii în Flandra, în Spania şi chiar în Franţa, a hotărît ca totul să se desfăşoare în secret.

Don Juan a fost scos din mormînt, trupul i-a fost tăiat în bucăţi, oasele şi încheieturile i-au fost sfărîmate, iar, apoi, s-a pus totul în nişte saci din piele, care au fost amestecaţi printre bagajele a 6 gentilomi spanioli, care se întorceau la Madrid. Acolo, îmbălsămătorii Casei Regale au reconstituit corpul îmbucătăţit, l-au îmbrăcat cu platoşă şi cizme de marochin roşu, i-au pus la gît colanul Lînii de aur, iar pe cap o coroană de frunze de laur. Au izbutit chiar să-l facă să stea în picioare, pentru a-l mulţumi pe Filip al II-lea, care dorise ca, atunci cînd îşi va vedea fratele pentru ultima oară, acesta să arate ca şi cum ar fi fost viu. După care, Don Juan a fost înmormîntat la Escurial, cu toate onorurile cuvenite rangului său.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI