Cum au murit oamenii celebri… (19)

in Așa vă place istoria

JAURČS (Jean), om politic, filozof şi istoric francez

Data morţii: 31 iulie 1914 (la 55 de ani)

Cauza: asasinat

Locul: Strada Montmartre, Paris (Franţa)

Înhumat: Pantheonul din Paris

Ieşind de la ziarul său, ,,L’Humanité”, Jaurčs a mers să ia masa, împreună cu cîţiva jurnalişti, la ,,Croissant”, un restaurant din Strada Montmartre. S-au aşezat la o masă separată de stradă doar printr-o perdea. Jaurčs tocmai mînca o tartă cu fragi, cînd s-a apropiat un ziarist de la ,,Bonnet rouge”, Dolie, venit să schimbe o vorbă cu colegii de la ,,L’Humanité”. Le-a vorbit despre nepoţica sa, căreia îi făcuse fotografii color. „Pot să le văd?“, întrebă Jaurčs. În momentul în care Dolie i-a întins fotografiile, perdeaua dintre masă şi trotuar s-a ridicat şi, în faţa tuturor, a apărut o mînă cu un revolver. Au răsunat două împuşcături. La prima, Jaurčs, cu tarta la gură, s-a prăbuşit pe umărul vecinului său. Al doilea foc a nimerit în lambriuri. S-a auzit un strigăt lung, iar, apoi, soţia ziaristului Poisson a început să ţipe: „L-au ucis pe Jaurčs! L-au ucis pe Jaurčs!“. Cîtiva dintre prietenii lui Jaurčs au fugit după asasin, naţionalistul Raoul Villain, care s-a lăsat arestat fără să opună rezistenţă. Ceilalţi au alergat după un doctor, care nu a mai putut decît să constate decesul. Jaurčs a fost înmormîntat la Pantheon, deşi, odată, vizitînd acest monument, îi spusese lui Briand: „Templul ăsta e întunecos şi pustiu; n-o să ajung niciodată aici, de bună seamă, dar, oricum, prefer un mic cimitir de ţară, de-al nostru, însorit şi plin de flori“. Procesul lui Villain, amînat pînă la sfîrşitul războiului, s-a terminat în martie 1919, prin achitare. Villain, care s-a stabilit în Spania, a fost ucis de republicani, în timpul războiului civil din 1936.

Nevăzut, necunoscut

Pe vremea cînd nu exista medicina legală, otrava era un mijloc lesnicios de a-i trimite pe inoportuni pe lumea cealaltă fără a lăsa urme. Singura problemă era cum să i se dea otravă victimei fără a trezi bănuieli, nici ei, nici celor din jur. Aşa încît ucigaşii au recurs la viclenii diabolice. Printre victime s-au numărat: tiranul Agatocle (=289 î.Chr.), otrăvit cu ajutorul unei scobitori; împăratul Germaniei Henric al VII-lea (=1313), otrăvit cu o ostie; regina Navarrei, Jeanne d’Albret (=1572), otrăvită cu ajutorul unor mănuşi; regina Spaniei, Margareta de Austria (=1567), asfixiată prin aruncarea în foc a unor pastile otrăvite; Cardinalul de Bérulle (=1629), otrăvit cu o ostie; Papa Clement al XIV-lea (=1774), otrăvit cu ajutorul unui şervet.

 

JEFFERSON (Thomas), scriitor politic, jurist, al treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii

Data morţii: 4 iulie 1826 (la 83 de ani)

Cauza: bătrîneţe

Locul: Monticello, Virginia (SUA)

Înhumat: Monticello, pe domeniul său

În acel an, 1826, pe întreg teritoriul Statelor Unite se sărbătorea cea de-a 50-a aniversare a Declaraţiei de Independenţă, printre ai cărei semnatari supravieţuitori se număra şi Jefferson. La sfîrşitul lunii iunie, acesta căzu bolnav şi, dată fiind vîrsta sa înaintată, starea i se înrăutăţi rapid. Pe 3 iulie nu-şi mai făcea nici o iluzie de însănătoşire: ,,Sînt ca un ceasornic vechi, ba mă lasă un pinion, ba un angrenaj e prea uzat ca să mai meargă. Cîteva ore încă, şi gata, urmează sfîrşitul”. Dar el îşi dorea, cu disperare, să mai trăiască aceste cîteva ore, ca să apuce ziua de 4 iulie, şi să aibă parte, măcar puţin, de atmosfera acestei a 50-a aniversări. „Sîntem în 4 iulie?“, a întrebat, nerăbdător, în seara de 3 iulie, înainte de a-şi pierde cunoştinţa. „Vechiul ceasornic“ s-a oprit pe 4 iulie, la orele 12,50. Cîteva ore mai tîrziu, cel de-al doilea preşedinte al Statelor Unite, John Adams, se stingea, şi el, spunînd: „Jefferson trăieşte încă“ – dar nu era aşa… ,,Moartea i s-a tras de la patru doctori şi doi spiţeri” – Moličre (1622-1673).

(va urma)

Isabelle Bricard

 

COMENTARII DE LA CITITORI