Cum au murit oamenii celebri… (22)

in Așa vă place istoria

 

 

KENNEDY (John Fitzgerald), al 36-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii

Data morţii: 22 noiembrie 1963 (la 46 de ani)

Cauza: asasinat

Locul: Spitalul Parkland, din Dallas, Texas (SUA)

Înhumat: Cimitirul Arlington, Washington (SUA)

Cînd Lincolnul prezidenţial a intrat în Piaţa Dealy, doamna Connally, soţia guvernatorului Texasului, s-a aplecat, zîmbind, spre preşedintele Kennedy: „Nu puteţi spune că locuitorii Dallasului nu v-au făcut o primire frumoasă, nu-i aşa?!“. Preşedintele zîmbi, şi el, dar, în clipa cînd se pregătea să-i răspundă, şi-a dus, brusc, mîna la gît. Pe chip i

s-a aşternut o expresie de suferinţă, şi capul i-a căzut într-o parte. Era vineri, 22 noiembrie, orele 12,31.

* * *

KEPLER (Johannes), astronom german

Data morţii: 15 noiembrie 1630 (la 59 de ani)

Cauza: epuizare

Locul: Regensburg (Germania)

Înhumat: Biserica Sfîntul Petru, Regensburg

Viaţa lui Kepler a fost un întreg şir de nenorociri… astronomice. Nebunia şi moartea primei soţii, moartea celor 3 copii ai lor, procesul mamei sale, acuzată de vrăjitorie, veşnicele probleme pecuniare, legate de întreţinerea celor 7 copii din cea de-a doua căsătorie, acuzaţiile de erezie, precum şi munca istovitoare l-au făcut să îmbătrînească înainte de vreme. În noiembrie 1630, a plecat, călare, pe o vreme friguroasă, la Regensburg, după nişte bani pe care îi avea de primit. Cînd a ajuns, era epuizat, şi, în 6 zile, a murit. Astronomul îşi făcuse singur epitaful: ,,Am măsurat cerurile,/ Acum, măsor umbrele Pămîntului,/ Aici odihneşte doar umbra corpurilor”.

 

O problemă tranşată

În Secolul al XV-lea, înţeleptul Kabir hotărî să propovăduiască în India o religie universală, care să ţină de Shiva şi Mahomed. Cînd a murit, discipolii săi s-au aflat în mare încurcătură: ce rit funerar se cuvenea să fie ţinut? După îndelungi dezbateri, jumătate din trup i-a fost arsă, după datina hindusă, iar cealaltă jumătate, înhumată, după datina musulmană.

 

* * *

KLEIST (Heinrich von), scriitor şi autor dramatic german

Data morţii: 21 noiembrie 1811 (la 34 de ani)

Cauza: sinucidere

Locul: o insulă pe Lacul Wann, în apropiere de Potsdam (Germania)

Înhumat: chiar pe locul unde a murit

Sinuciderea lui Kleist a fost pusă, nu o dată, pe seama unei crize de disperare politică, provocată de înfrîngerile suferite de Prusia în anul 1809, iar, apoi, în toamna lui 1811, de alianţa regelui Prusiei cu Napoleon, împotriva ţarului Rusiei. Se trece, însă, cu vederea drama personală pe care o trăia poetul: o impotenţă care îl împingea, de mult timp, să-şi pună capăt zilelor. Ciudat a fost faptul că, neputîndu-şi imagina sinuciderea decît în doi, propusese această moarte romantică mai multor femei, pînă şi surorii sale Ulrike. Îl refuzaseră toate, care cu blîndeţe, care cu oroare, pînă într-o zi, cînd o femeie de 30 de ani, Henriette Vogel, căsătorită şi atinsă de un cancer incurabil, a acceptat să se îmbarce împreună cu el pe undele Styxului. Şi-au găsit locul ideal pentru sinuciderea lor în doi pe Insula cu Păuni, de pe Lacul Wann: o adîncitură acoperită cu muşchi, lăsată de un copac smuls de vînt din rădăcină. Şi-au petrecut ultima noapte pe malul lacului, la Hanul Stimming, şi acolo s-a petrecut o minune: Kleist a putut să-i dovedească Henriettei dragostea sa. Apropierea morţii înfăptuise ceea ce medicina şi amorurile întîmplătoare nu izbutiseră. A doua zi dimineaţă, după ce au scris cîteva scrisori, au ieşit ţinînd ascunse sub un şal două pistoale. Pe Insula cu Păuni, lîngă trunchiul copacului, Kleist şi-a ucis amanta, apoi s-a omorît şi el, trăgîndu-şi un glonţ în gură. Într-un buzunar i s-a găsit o scrisoare, cea din urmă. „Adio, dragii mei prieteni! Amintiţi-vă de bucuria şi de durerea a două fiinţe ciudate, care vor pleca, în curînd, în marea lor călătorie exploratorie“. Mormîntul lor se află chiar pe locul unde au murit. ,,Moartea nu-i decît o fărîmă de durere!” – Gilles de Rais (1404-1440).

(va urma)

Isabelle Bricard

 

COMENTARII DE LA CITITORI