Cum au murit oamenii celebri… (28)

in Alte știri

LA SOURCE (Marie David Albin), pastor protestant, deputat de Tarn, în Adunarea Legislativă şi în Convenţie

Data morţii: 31 octombrie 1793 (la 30 de ani)

Cauza: ghilotinat

Locul: Piaţa Revoluţiei (astăzi, Piaţa Concorde), Paris (Franţa)

Înhumat: Cimitirul Madeleine, Paris

Condamnat la moarte, în timpul Terorii, la auzul sentinţei, deputatul girondin La Source le-a spus judecătorilor: „Eu mor într-un moment cînd poporul şi-a pierdut raţiunea; voi veţi muri în ziua cînd şi-o va recăpăta!“. Profeţia lui, de bun-simţ, n-a avut ecou, iar pastorul a fost dus la eşafod. ,,Laşii mor de mai multe ori, înainte de a muri cu adevărat; cei curajoşi încearcă moartea o singură dată“ – Shakespeare (1564-1616).

* * *

LA TOUR D’AUVERGNE (Théophile Malo Corret de), ofiţer francez

Data morţii: 27 iunie 1800 (la 57 de ani)

Cauza: căzut în luptă

Locul: Oberhausen (Germania)

Înhumat: Panthéon, Paris; inima, în Biserica Domului Invalizilor, Paris (Franţa)

În 1797, după ce activase în armatele revoluţionare, La Tour d’Auvergne s-a pensionat. Aflînd, însă, că unicul fiu al prietenului său, arheologul Le Brigant, a fost chemat sub arme, hotărî să slujească el în locul tînărului şi se înrolă în Armata Rinului. Curajul său a fost remarcat de generalul Bonaparte, care îl distinse cu o sabie de onoare şi cu titlul de „prim grenadier al Franţei“. Cîteva zile mai tîrziu, cădea, cu un glonţ în inimă, în Bătălia de la Neuburg.

* * *

LAVAL (Pierre), om politic francez

Data morţii: 15 octombrie 1945 (la 62 de ani)

Cauza: împuşcat

Locul: Fresnes (Franţa)

Înhumat: Cimitirul din Thiais; ulterior, Cimitirul Montparnasse, Paris (Franţa)

În ziua de 15 octombrie, la orele 8 dimineaţa, cînd procurorul general Mornet şi avocaţii apărării, domnii Baraduc şi Naud, intrară în celula lui Laval, acesta, care stătea culcat, cu faţa la perete, se întoarse. ,,Domnule preşedinte, de dragul Istoriei, de dragul avocaţilor dumneavoastră, dovediţi curaj!“ – zise Mornet. ,,Nu-i nevoie să mi se spună mie chestii de-astea!“ – răspunse Laval şi, trăgîndu-şi cearşaful peste cap, înghiţi conţinutul unei fiole, pe care o aruncă, apoi, cu furie, la picioarele procurorului general. Se stîrni panică: pedepsirea preşedintelui Consiliului nu trebuia ratată! După 17 spălături stomacale, injecţii şi o puncţie lombară, Laval se afla în afara oricărui pericol, fiind, deci, „bun de executat“. Spre sfîrşitul dimineţii, a fost dus în spatele închisorii, unde, lîngă un stîlp, se pusese un scaun. Laval a cerut să fie luat: „Un preşedinte al Consiliului moare în picioare. Îmi voi aduna ultimele puteri, pentru a rezista secunda de care e nevoie“. Sprijinit de stîlp, îl căută din ochi pe Mornet, care stătea pitit: „Ceea ce spun e pentru magistraţi, care se fac vinovaţi de una dintre cele mai mari crime din Istorie. Mor pentru a-mi fi iubit prea mult ţara!“. Avocaţii îl îmbrăţişară şi dădură să se îndepărteze. „Rămîneţi! Vreau ca ultima mea privire să fie pentru voi“. Apoi, îi ceru colonelului Bouquet, care comanda plutonul: „Nu vreau o moarte dezgustătoare. Să fiu ţintit în inimă“. Ultimele sale cuvinte s-au îndreptat către soldaţii din pluton: „Sînteţi părtaşi la una dintre cele mai mari crime din Istorie, dar cu voi nu am nimic!“. A fost împuşcat la orele 12,32. Ofiţerul i-a dat lovitura de graţie. Nu-şi ţinuse cuvîntul: Laval era complet desfigurat.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI