Cum au murit oamenii celebri… (32)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

* * *

LINCOLN (Abraham)

Al 17-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii

Data morţii: 14 aprilie 1865 (la 56 de ani)

Cauza: asasinat

Locul: Teatrul Ford, Washington (SUA)

Înhumat: Springfield, Illinois (SUA)

În seara zilei de 14 aprilie 1865,, preşedintele se dusese cu soţia sa, Mary, la Teatrul Ford, pentru a vedea „Vărul nostru american“. Piesa îi amuza şi amîndoi rîdeau cu poftă. Uşa lojei era păzită de un singur poliţist, care, văzînd că lumea urmărea cu atenţie spectacolul, s-a dus, fără grijă, să bea şi el ceva. De altfel, Lincoln era de părere că nici un serviciu de pază nu e absolut sigur. „Dacă cineva vrea să mă omoare, o s-o facă. Pot să port zale, pot să ţin o armată întreagă în jurul meu, e totuna. Sînt mii de feluri de a ajunge la un om, dacă vrei să-l omori“.

Spectacolul era excelent şi doamna Lincoln, destinsă, se rezemase de braţul soţului său. Deodată se îndreptă:

– Ce-o să gîndească Miss Harris (care se afla în loja lor) văzîndu-mă cum stau agăţată de tine?

– N-o să gîndească absolut nimic! răspunse bine dispus Lincoln.

În clipa aceea, un bărbat se strecură în întunericul lojei şi trase de foarte aproape asupra preşedintelui. Lovit în tîmplă, Lincoln se prăbuşi. În locul rîsetelor izbucniră ţipete. Ucigaşul, un actor sudist, pe nume Wilkes Booth, scoase un pumnal şi, agitîndu-l în faţa publicului năucit, strigă teatral: „Sic semper tyrannis!“ („Aşa pier tiranii!“), apoi, deşi avea un picior rupt, reuşi să dispară. Preşedintele a fost dus peste drum de teatru, în casa unui croitor, Peterson, unde a şi murit în dimineaţa următoare, la ora 7, fără să-şi mai fi revenit. Wilkes Booth avea să fie ucis cîteva zile mai tîrziu, în timp ce era arestat.

 

Preşedinţi asasinaţi

ai Statelor Unite ale Americii

Din cei 37 de preşedinţi decedaţi ai Statelor Unite ale Americii, 4 au fost asasinaţi în timpul mandatului lor:

* Abraham Lincoln, ucis la 14 aprilie 1865, la Washington, de actorul sudist John Wilkes Booth.

* James Abraham Garfield, rănit mortal la 2 iulie 1881 de Jules Guitteau, partizan al aşa-numitului spoil system, pe care Garfield vroia să-l combată. A decedat în anul următor, pe data de 19 septembrie, din cauza rănilor.

* William McKinley, asasinat pe 6 septembrie 1901, la Expoziţia Panamericană de la Buffalo, de către anarhistul Leon Czolgosz.

* John Fitzgerald Kennedy, asasinat la 22 noiembrie 1963, la Dallas, de către Lee Harvey Oswald.

 

* * *

LINNÉ (Charles)

Naturalist suedez

Data morţii: 10 ianuarie 1778 (la 70 de ani)

Cauza: atac de apoplexie

Locul: Uppsala (Suedia)

Înhumat: catedrala din Uppsala

Acest om de geniu a avut nefericirea de a supravieţui minţii sale. Primul atac de apoplexie, survenit în 1774, în timp ce preda un curs de botanică, l-a lăsat fără raţiune şi fără memorie. Într-o zi, îşi frunzărea cărţile fără să-şi poată aminti cine le scrisese. Aflînd că el era autorul, a spus: „Mă bucur foarte mult, sînt interesante“, după care a fost doborît de un nou atac.

* * *

LISZT (Franz)

Compozitor şi pianist ungur

Data morţii: 31 iulie 1888 (la 75 de ani)

Cauza: congestie pulmonară

Locul: Bayreuth (Germania)

Înhumat: cimitirul din Bayreuth

În trenul care-l ducea la Bayreuth, Liszt, trăgîndu-l curentul de la un geam deschis, a contractat o răceală. Pe 24 iulie, deşi avea febră mare şi doctorul îl avertizase, nu a vrut să renunţe la o reprezentaţie cu Tristan. A doua zi îi era cum nu se poate mai rău. Era deja în agonie. fiica sa Cosima, gîndindu-se că poate vrea un preot, l-a întrebat dacă dorea să vadă pe cineva. Deşi în anul 1865 fusese primit în Ordinul Minoriţilor, Liszt a răspuns categoric că nu dorea să vadă „pe nimeni“. Pe 31 iulie, ieşind din starea de letargie, a murmurat: „Tristan“. Ultimele sale cuvinte au fost aceleaşi ca ale lui Chopin, cînd, întrebat dacă suferea, a răspuns: „Nu mai sufăr!“ S-a sfîrşit la miezul nopţii.

* * *

LOCKE (John)

Filozof englez

Data morţii: 28 octombrie 1704 (la 71 de ani)

Cauza: boală neprecizată

Locul: Oates, Essex (Marea Britanie)

Înhumat: biserica High-Lever din Oates

Deşi simţea că moartea e aproape, Locke nu numai că nu-şi pierduse buna dispoziţie, dar chiar părea că iminenţa sfîrşitului îl făcea mai vesel ca oricînd. Văzînd nedumerirea celor din jur, şi-a explicat starea de spirit prin formula din care îşi făcuse deviza: „Să trăim cît sîntem în viaţă!“

În clipa morţii a cerut să i se aducă un lichior şi, bînd în sănătatea celor adunaţi la căpătîiul său, le-a spus: „Vă doresc numai fericire!“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI