Cum au murit oamenii celebri… (33)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *

LONDRES

(Albert)

Ziarist francez

Data morţii: 16 mai 1932 (la 48 de ani)

Cauza: înecat

Locul: în mare, în largul Capului Gardafui, în Oceanul Indian

Înhumat: corpul nu a fost găsit

După un reportaj realizat în China, Londres s-a îmbarcat pe vasul „Georges-Philippar“ pentru a reveni în Franţa. Ducea cu sine articole pe care le considera „explozive“. Ajungînd la vapor cu mare întîrziere, puţin a lipsit să rateze plecarea… Pe 16 mai, „Georges-Philippar“ se afla în largul Capului Gardafui, la intrarea în Golful Aden, cînd, la ora 1.50, a izbucnit un incendiu într-o cabină de pe puntea C. Din cauza lambriurilor lăcuite cu celuloză, focul s-a extins rapid. Echipajul a reacţionat cu întîrziere, alarma sunînd abia la ora 2.45, dar atît de slab, încît unii pasageri au crezut că se sună după vreun steward. Cabina ocupată de Londres, pe puntea D, a fost împresurată de flăcări. Ziaristul a pierdut timp preţios ca să-şi strîngă documentele, însemnările, manuscrisele articolelor. Singura scăpare era să sară în apă prin hublou. Numai că el nu ştia să înoate şi, oricît au stăruit cei aflaţi deja în bărcile de salvare, răspunsul a fost „Nu sar!“. I s-a aruncat un furtun, pe care a reuşit să-l prindă, dar, după cîteva secunde, ofiţerul mecanic care ţinea de capătul celalalt nu a mai simţit rezistenţă… Nu se ştie dacă Albert Londres a sărit în cele din urmă şi s-a înecat sau dacă a ars de viu în cabină. Naufragiul a făcut 67 de victime. Dacă, aşa cum s-a spus, nu o dată, incendiul a fost provocat de o mînă criminală, cine au fost autorii? Traficanţi de arme, de heroină, bolşevici amestecaţi în afacerile chino-japoneze pe care Londres se pregătea să le dea în vileag? A fost avansată, în repetate rînduri, ipoteza că incendiul ar fi fost provocat de Partidul Comunist Chinez, ca răzbunare pentru un transport de arme şi muniţii în folosul guvernului japonez.

* * *

LOPE DE VEGA

(Felix)

Scriitor şi poet dramatic spaniol

Data morţii: 26 august 1635 (la 73 de ani)

Cauza: epuizare

Locul: Madrid (Spania)

Înhumat: biserica San Sebastian, Madrid

După ce fiica sa, Antonia Clara, a fost răpită de un curtezan, cu complicitatea unei servitoare, bătrînul scriitor a căzut pradă depresiei. Posturile şi penitenţele sale încep să semene a sinucidere: după ce se supunea flagelărilor, pereţii odăii sale erau împroşcaţi cu sînge.

A murit mărturisind: „Dante m-a plictisit întotdeauna“.

* * *

LORRAIN

(Paul Alexandre Martin Duval, zis Jean)

Scriitor şi ziarist francez

Data morţii : 30 iunie 1906 (la 51 de ani)        

Cauza: perforaţie de colon

Locul: clinica din Strada Armaille, Paris (Franţa)

Înhumat : cimitirul din Fecamp (Franţa)

În anul 1906, la moartea prietenului său Alphonse Allais, Lorrain scria: „Alphy, săracul de el, e un hoţ, mi-a şterpelit foaia de drum, dar îl ajung eu din urmă, sînt mai sprinten decît el…“

Ceea ce s-a adeverit în scurt timp, căci uriaşul fardat şi plin de inele ca o cocotă, care ţinea de ani buni o cronică semnată „Cadavrul“ la „Viaţa pariziană“, n-a mai rezistat mult sifilisului, eterului şi vieţii de pierzanie duse prin cabarete şi bordeluri. În ziua de 27 iunie, secretarul său l-a găsit fără cunoştinţă în baie: făcîndu-şi o clismă, îşi perforase colonul. Dus la clinica Armaillé, cazul a fost considerat inoperabil, căci intestinele lui – fie din cauza eterului, fie din cauza unui vechi sifilis – erau într-o stare jalnică. A murit în braţele mamei sale, strigînd: „Paris, m-ai învins!“

  • Trei lucruri trebuie să ne facă să nu regretăm viaţa: prietenii pe care i-am pierdut; prea puţinii oameni vrednici de a fi iubiţi pe care îi lăsăm în urmă; în sfîrşit, amintirea neroziilor noastre şi siguranţa că n-o să mai facem altele – Abatele Jean- Baptiste Dubos (1670-1742)

* * *

LOTI

(Jean Viaud, zis Pierre)

Romancier francez

Data morţii: 10 iunie 1923 (la 73 de ani)

Cauza: criză de uremie

Locul: Bakhar Etchea, Hendaye (Franţa)

Înhumat: Saint-Pierre-d’Oleron (Franţa)

Rămas hemiplegie în urma unui atac suferit în 1921, Loti a murit 2 ani mai tîrziu. Guvernul a decretat funeralii naţionale. Au fost trimise 3 nave de război – L’Algérien, L’Arabe şi Le Kabyle – pentru a aduce şi escorta rămăşiţele pămînteşti ale căpitanului Viaud de la Hendaye la Saint-Pierre-d’Oléron. Potrivit ultimelor sale dorinţe, mormîntul i-a fost orientat spre Mecca, iar în sicriu i s-au pus o lopăţică de jucărie, pala sa (paleta de lemn pentru jocul basc numit pelotă) şi un fular de muselină care îi aparţinuse lui Aziyadé. Ceruse ca sicriul să îi fie lăsat deschis, ca în ţările musulmane, pentru ca trupul să-i devină mai repede ţărînă, dar pompele funebre şi autorităţile locale s-au opus din motive de igienă. Cu toate acestea, în noaptea următoare înhumării, fiul său s-a furişat în cimitir, împreună cu 2 marinari devotaţi, şi a dezgropat sicriul, i-a spart capacul, după care a pus la loc pămîntul şi mulţimea de coroane.

* * *

LOUISE-MARIE DE FRANCE

Fiica lui Ludovic XV

Data morţii : 23 decembrie 1787 (la 50 de ani)

Cauza: epuizare şi malnutriţie

Locul: mînăstirea carmelită de la Saint-Denis (Franţa)

Înhumată: mînăstirea carmelită de la Saint-Denis

Fiica Iui Ludovic al XV-lea, devenită stareţă a mînăstirii carmelite de la Saint-Denis, sub numele de maica Tereza a Sfîntului Augustin, şi-a petrecut viaţa rugîndu-se pentru mîntuirea tatălui său. Epuizată de posturi şi penitenţe, s-a stins în mijlocul maicilor sale. Agonia părîndu-i-se prea înceată, şi-a regăsit tonul autoritar pentru a porunci sufletului său: „Degrabă, să nu mai zăbovim! La cer, cît mai repede!“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI