Cum au murit oamenii celebri… (34)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *

LOUVEL (Louis Pierre)

Lucrător şelar francez

Asasinul ducelui de Berry

Data morţii: 7 iunie 1820 (la 37 de ani)

Cauza: ghilotinat

Locul: Place de Grčve Paris (Franţa)

Înhumat : cimitirul Sainte-Catherine, Paris

Ultima dorinţă a condamnatului la moarte Louvel a fost să doarmă într-un aşternut curat. Dorinţa fiindu-i îndeplinită, a dormit dus pînă la ora 7 dimineaţa. După-amiază, la ora 18, a fost dus în Place de Grčve. Înainte de a urca pe eşafod, preotul închisorii i-a spus:

– Fiule, încă o clipă şi te vei înfăţişa judecătorului suprem, mai poţi să-L îmbunezi căindu-te sincer.

– Îmi pare rău, răspunse laconic Louvel.

Cum preotul tot insista, în speranţa unei căinţe mai consistente, Louvel i-a curmat vorba, agasat: „Să-i dăm zor! Sînt aşteptat sus“.

* * *

LUCANUS (Poet latin)

Data morţii: anul 65 (la 26 de ani)

Cauza: sinucidere impusă

Locul: Roma (Italia)

Înhumat : Roma

Căzut în dizgraţie, în urma participării la conspiraţia lui Piso, Lucanus a primit de la Nero ordinul să se sinucidă. Poetul şi-a ales moartea prin deschiderea venelor într-o baie cu apă parfumată. Modul acesta de sinucidere, foarte răspîndit la romani, era, într-adevăr, rapid şi fără suferinţă: căldura apei provoacă o dilataţie superficială a venelor; debitul sanguin este mai rapid şi sinucigaşul îşi pierde cunoştinţa. În aşteptarea morţii, Lucanus a recitat din versurile Pharsaliei sale, în care descrisese moartea unui soldat care-şi pierdea sîngele: „Nicicînd viaţa nu se scurse printr-un mai larg zăgaz…“.

* * *

LUDOVIC I (zis cel Píos sau cel Blînd)

Rege al Franţei şi împărat al Occidentului.

Al treilea fiu al lui Carol cel Mare şi succesorul său direct.

Data morţii: 20 iunie 840 (la 62 de ani)

Cauza: supărare şi inaniţie

Locul: o insulă pe Rin, aproape de Mainz (Germania)

Înhumat: abaţia Saint-Arnould, apoi biserica Saint-Etienne, Metz (Franţa)

În anul 839, de supărare că fiul său, Ludovic Germanicul, s-a ridicat împotrivă-i, împăratul s-a îmbolnăvit. Fiind priceput în ale astrologiei şi interpretînd nişte fenomene naturale – o cometă, o eclipsă – drept avertismente ale cerului, a căzut pradă deznădejdii. A sfîrşit prin inaniţie, refuzînd – timp de 6 zile, spun unii; o lună, spun alţii – orice hrană, în afară de pîinea şi vinul de la împărtăşanie. Ultimele sale cuvinte ar fi fost destinate fiului nesupus: „Îl iert, dar să ştie că el mi-a adus moartea“, sau: „Îl iert, dar să-i spuneţi că Dumnezeu, răzbunător al taţilor, pedepseşte în mînia Sa copiii nesupuşi“.

* * *

LUDOVIC III (Rege al Franţei)

Data morţii: 4 august 882 (la 22 de ani)

Cauza: traumatism cranian

Locul: Saint-Denis (Franţa)

Înhumat: bazilica Saint-Denis

Regele se îndrăgostise de fiica unuia din supuşii săi, pe nume Germond. Într-o zi, cînd se plimba călare, văzînd-o, a început s-o urmărească. Speriată, fata o luă la fugă şi se ascunse în casa tatălui ei; regele nu se lăsă şi vru să intre după ea, fără să coboare însă de pe cal. Uşa fiind joasă şi strîmtă, calul trecu, dar regele nu se aplecă destul de mult şi se lovi cu capul de toc. În două zile muri.

* * *

LUDOVIC VI (zis cel Gros)

Rege al Franţei

Data morţii: 1 august 1137 (la 56 de ani)

Cauza: dizenterie

Locul: Paris (Franţa)

Înhumat: bazilica Saint-Denis

Înrobit feluritelor ispite ale cărnii, Ludovic al VI-lea luase nişte proporţii care aproape că nu-i mai îngăduiau nici să se mişte, predispunîndu-l la apoplexie; a murit însă de dizenterie. Pe patul morţii, i-a spus fiului său mai mare, Ludovic, care îi urma la tron: „Aminteşte-ţi, fiule, că regalitatea nu e decît o îndatorire publică, de care vei da seamă cu de-amănuntul înaintea lui Dumnezeu, căci El singur dispune de sceptre şi coroane“.

 

Originea unui edict

În ziua de 13 octombrie a anului 1131, fiul mai mare al lui Ludovic cel Gros, Filip, în vîrstă de 17 ani, a căzut şi a murit pe loc, într-un foburg al Parisului, din pricina unui porc ce nimerise sub copitele calului său. Nu mult după aceea, un edict interzicea, pe tot întinsul regatului, ca porcii să fie lăsaţi slobozi pe străzi.

* * *

LUDOVIC VIII (zis Leul)

Rege al Franţei

Data morţii: 8 noiembrie 1226 (la 39 de ani)

Cauza: dizenterie acută

Locul: Montpensier (Franţa)

Înhumat: bazilica Saint-Denis (Franţa)

Întorcîndu-se din cea de a 3-a cruciadă, regele se îmbolnăvi grav de dizenterie. Cum în astfel de împrejurări primul gînd era, fireşte, la otravă, se zvoni că Ludovic al VlII-lea nu murise de moarte bună, ci în urma unei crime pasionale, context în care se rosteşte numele contelui Thibaut de Champagne. Înamorat de regina Blanche de Castilia, contele l-ar fi otrăvit pe rege din gelozie. Ceea ce, fără îndoială, este fals. Nu la fel de fals este însă şi ceea ce se ştie despre remediul, deloc banal, născocit de doctori spre a-şi trata ilustrul pacient. Punînd colicile regale pe seama prea îndelungatei abstinenţe pe care şi-o impusese suveranul în absenţa reginei Blanche, aceştia îi aduc în pat o copilă. Trezindu-se din somn şi dînd de ea, regele o îndepărtează, spunînd: „Nu, fiica mea, mai bine mor decît să-mi salvez viaţa cu preţul unui păcat de moarte“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI