Cum au murit oamenii celebri… (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

BRAHMS (Johannes), compozitor german

Data morţii: 3 aprilie 1897 (la 63 de ani)

Cauza: cancer la ficat

Locul: Viena (Austria)

Înhumat: Cimitirul Central din Viena

Fiind pe moarte, din cauza unui cancer la ficat, Brahms credea că are doar o „uşoară gălbenare foarte burgheză“. Acest mare gurmand îşi pierduse complet apetitul, dar încă îi făcea plăcere să bea un vin bun. Slăbea văzînd cu ochii şi, ca să nu se îngrijoreze, în timpul nopţii, îi erau strîmtate hainele, rămase prea largi. Pe 3 aprilie, în zori, i se făcu sete. Medicul îi întinse un pahar cu vin de Rin, pe care îl bău dintr-o înghiţitură: „Da, e straşnic!“. Au fost ultimele lui cuvinte.

 

O istorie cu un cîine, lipitori şi muşte

După ce i se puseră lipitori, doamna Berryer

(= 1842), soţia celebrului avocat legitimist, adormi alături de căţeluşul ei favorit. Ademenit de mirosul de sînge, căţelul îi smulse, în timpul somnului, muştele de iască, ce fuseseră puse pe micile răni, rămase în urma muşcăturilor lipitorilor, pentru a opri sîngerarea. Doamna muri în cursul nopţii, din cauza hemoragiei.

 

BRUEGEL (Jan, zis Bruegel de Catifea), pictor şi desenator flamand, fiul lui Bruegel cel Bătrîn

Data morţii: 12 ianuarie 1625 (la 58 de ani)

Cauza: supărare

Locul: Anvers (Belgia)

Înhumat: Anvers

Se spune că Bruegel a murit de disperare, după ce a pierdut zestrea fiicei sale, compromiţînd mariajul acesteia. Dar, biografii săi sînt zgîrciţi cu amănuntele, şi povestea nu spune dacă a cheltuit-o, i-a fost furată, sau a pierdut-o la joc.

* * *

CAPONE (Alfonso, zis Al), gangster american

Data morţii: 25 ianuarie 1947 (la 48 de ani)

Cauza: pneumonie

Locul: Palm Island, Miami (Statele Unite ale Americii)

Înhumat: Cimitirul Mount Olivet, Chicago (Statele Unite ale Americii)

Condamnat la 12 ani de închisoare, pentru fraudă fiscală, şi nu pentru cele 500 de asasinate de care era vinovat, Al Capone a fost eliberat, pe motiv de sănătate, după 7 ani, petrecuţi la Alcatraz. Ros de sifilis, cu mintea şi puterile afectate de o hemoragie cerebrală, în cele din urmă, a fost răpus de pneumonie. A murit în patul lui, după ce primise Sfîntul Maslu, înconjurat de familia îndurerată şi vegheat de doi preoţi. Arhiepiscopul nu a autorizat oficierea slujbei de înmormîntare, dorită de familie. A îngăduit, însă, îngroparea lui în pămînt sfinţit. Aşadar, Capone a fost înhumat la Chicago, în Cimitirul Mount Olivet, alături de mai bine de 250 de persoane, asasinate de oamenii lui, sau chiar de el însuşi. A lăsat o scrisoare pentru fiul său, Sonny: „Nu-ţi cer decît un singur lucru: uită ce-a fost Al Capone şi aminteşte-ţi de tatăl tău ca de cineva care te-a iubit şi nu ţi-a vrut decît binele…“.

* * *

CAROL V (zis Carol Quintul), împărat al Germaniei, prinţ al Ţărilor de Jos, rege al Spaniei, rege al Siciliei

Data morţii: 21 septembrie 1558 (la 58 de ani)

Cauza: insolaţie

Locul: Mînăstirea San Jeronimo, din Yuste, în Estremadura (Spania)

Înhumat: Mînăstirea Escurial, în apropiere de Madrid (Spania)

După ce a abdicat, Carol Quintul s-a retras la mînăstirea din Yuste, unde îşi aştepta sfîrşitul, în rugăciune. Desprins de cele lumeşti, îl încerca, totuşi, regretul de a nu putea asista la propriile funeralii, aşa încît se gîndi să facă, în timpul vieţii, un fel de repetiţie. Întins pe catafalc, înfăşurat în linţoliu, urmări slujba de înmormîntare, cîntată de călugării care duceau lumînări negre, şi îşi uni glasul cu cele ale călugărilor, înălţînd rugi pentru odihna sufletului său. După încheierea ceremoniei, regele prînzi afară, la soare. Şi, tocmai soarele, care nu apunea niciodată în imperiul său, l-a ucis: a făcut o insolaţie care, în 3 săptămîni, l-a băgat în mormînt. În clipa morţii, i se aduse crucifixul pe care îl ţinuse în mîini Isabela Catolica în momentul morţii sale şi pe care avea să-l ţină, mai tîrziu, Filip al II-lea, în aceleaşi împrejurări. „E timpul“ – spuse, strîngînd crucifixul. Cîteva minute mai tîrziu, cădea, strigînd: „Ay Jesus“. Clopotul mînăstirii bătea orele două. Carol Quintul lăsase poruncă să fie îngropat sub altarul principal din biserica mînăstirii din Yuste, „cu o jumătate a corpului înăuntru şi cu cealaltă jumătate în afara altarului, astfel încît preotul care oficia slujba să stea cu picioarele pe capul şi pe pieptul său“. În 1572, osemintele i-au fost mutate la Mînăstirea Escurial.

(va urma)

ISABELLE BRICARD

COMENTARII DE LA CITITORI