Cum au murit oamenii celebri… (40)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *

MACHIAVELLI (Niccolo)

Om politic şi filozof italian

Data morţii: 22 iunie 1527 (la 58 de ani)

Cauza: medicaţie inadecvată

Locul: Florenţa (Italia)

Înhumat: biserica Santa Croce, Florenţa

Pentru a-şi calma durerile de stomac, Machiavelli obişnuia să ia nişte purgative pe bază de aloe. Durerile devenind din ce în ce mai puternice, şi-a mărit doza cu de la sine putere, pînă a murit răpus de îngrozitoarele colici cu care s-a soldat tratamentul. Se spune că, întrebat unde prefera să meargă, în rai sau în iad, ar fi răspuns: „Mai degrabă în iad, să pot discuta chestiuni de stat cu toate marile spirite, decît în rai, cu o droaie de blegi!“

A fost înmormîntat la Santa Croce, în cel mai comun loc cu putinţă. Ceea ce nu l-a supărat cîtuşi de puţin pe nepotul său, ba dimpotrivă: „Bunicul – a spus el – era amator de conversaţie; cu cît va avea mai mulţi morţi să-i ţină companie, cu atît va fi mai plăcut pentru el“.

* * *

MAGELLAN (Fernando de)

Navigator portughez

Data morţii: 26 aprilie 1521 (la 41 de ani)

Cauza: masacrat

Locul: insula Mactan (Filipine)

Înhumat: nu se cunoaşte locul

Ajungînd cu expediţia sa în Filipine, Magellan trecea din insulă în insulă, pentru a-i supune pe indigeni, care, în general, se arătau docili. Aduceau aur şi mirodenii. Se întîmpla şi să se mai convertească la catolicism. În ziua aceea, 26 aprilie 1521, cînd s-a îmbarcat, de pe insula Zebu, cu 60 de oameni, ca să treacă în insula vecină, Mactan, unde domnea regele Silapulapu, o pasăre neagră, necunoscută, a fost văzută lăsîndu-se în zbor pe o colibă. Filipinezii, care nu mai văzuseră pasăre ca aceea, au fost cuprinşi de spaimă, toţi cîinii de pe insulă urlau, iar marinarii spanioli, superstiţioşi şi ei, îşi făceau semnul crucii.

Spre deosebire de ceilalţi mici regi din insulele vecine, Silapulapu i-a întîmpinat pe Magellan şi pe oamenii săi cu o ploaie de suliţe şi săgeţi. Navigatorul a fost masacrat, cadavrul fiindu-i lăsat pe plajă, în voia indigenilor. Mai apoi, spaniolii au cerut trupul conducătorului lor, oferind în schimb mărgele şi basmale colorate. S-au lovit, însă, de un refuz categoric din partea lui Silapulapu. Nu se ştie ce s-a întîmplat cu trupul lui Magellan.

* * *

MAHLER (Gustav)

Compozitor şi dirijor austriac

Data morţii: 18 mai 1911 (la 51 de ani)

Cauza: endocardită bacteriană şi criză de uremie

Locul: sanatoriul Loew, Mariannengasse 20, Viena (Austria)

Înhumat : cimitirul din Grinzing (Austria)

Gîndul la muzică nu l-a părăsit pe Mahler nici în timpul agoniei. „Cine o să aibă acum grijă de Schonberg?“, a întrebat neliniştit, după care a fost auzit repetînd de cîteva ori: „Mozartl! Mozartl! (Diminutivare a numelui compozitorului)“.

Chiar a doua zi după ce a murit, ziarele au făcut cunoscute ultimele dorinţe ale compozitorului. Prima: funeralii fără muzică şi fără discursuri, să fie înmormîntat într-un mic cimitir din Grinzing, lîngă fiica sa, care murise în urmă cu 4 ani. A doua, mai ciudată: după ce va muri, să i se înţepe inima. Doctorul Stenziger a îndeplinit această dorinţă, care nu exprima – ca în cazul altor muribunzi – teama de a fi îngropat de viu. Unul din apropiaţii lui Mahler a dat următoarea interpretare: „Lovitura de graţie a cuţitului ar fi gestul de îndurare faţă de un trup care a cunoscut chinul, ca şi gestul de iertare ce face cu putinţă reîncarnarea următoare“.

Pe lumea cealaltă e plictiseală

Înainte de a-şi da sufletul, scriitorul şi caricaturistul Henri Monnier (=1877), creatorul personajului Joseph Prudhomme, a spus, cu regret, arătînd spre cer: „Va trebui să fiu serios acolo, sus“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI