Cum au murit oamenii celebri… (43)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

* * *

MANET (Edouard)

Pictor francez

Data morţii: 30 aprilie 1883 (la 51 de ani)

Cauza: cangrenă

Locul: Str.Saint-Petersbourg nr. 39, Paris (Franţa)

Înhumat : cimitirul Passy, Paris

Erau Sărbătorile de Paşti cînd Manet s-a plîns de dureri în gamba stîngă. Doctorul Siredey a pus diagnosticul de cangrenă şi i-a amputat piciorul pe loc, pe masa din salon. Operaţia era însă tardivă. Pictorul nu s-a putut împăca nicicum cu ideea că şi-a pierdut piciorul. „Fii atent! Să nu-mi loveşti piciorul!“, a strigat la Claude Monet, cînd, vizitîndu-1 pentru ultima oară, acesta şi-a pus şapca pe patul lui. Arhiepiscopul de Paris s-a oferit să-l împărtăşească, dar fiul pictorului a răspuns că „nu vede necesitatea“. Manet i s-a stins în braţe, plîngîndu-se de dureri la piciorul pe care nu-1 mai avea, după două zile de „agonie înfiorătoare“, cum avea să spună cumnata sa, Berthe Morisot.

  • Cu meditaţii asupra morţii (gen Pascal) se ocupă oamenii care n-au nevoie să lupte ca să trăiască, să-şi cîştige pîinea, să-şi întreţină copiii. Veşnicia îi preocupă pe cei care au vreme de pierdut. E un fel de a petrece timpul – Paul Valéry (1871-1945)

* * *

Mao Tze dUN

Om de stat chinez

Data morţii: 9 septembrie 1976 (la 82 de ani)

Cauza: ateromatoză şi Parkinson

Locul: Beijing (China)

Înhumat: Piaţa Tien-an-men, Beijing

În anul 1976, în septembrie, starea sănătăţii lui Mao s-a înrăutăţit brusc. În acel timp, soţia sa, Cian Cin, a făcut să circule un text pe care spunea că l-a primit de la Mao ca testament: „Viaţa unui om are un sfîrşit, dar revoluţia nu cunoaşte limite. În timpul luptei pe care am dus-o în ultimii 10 ani am încercat să ajung pe culmile revoluţiei. Eu n-am reuşit, dar voi puteţi ajunge pe aceste culmi. De veţi cădea, vă veţi prăbuşi într-un hău fără fund, cu trupurile zdrobite, cu oasele sfărîmate“.

În noaptea de 9 septembrie, la ora 12,10, Mao a încetat din viaţă. Nimeni nu ştia ce trebuia făcut cu trupul lui. După multe ezitări, s-a luat hotărîrea să nu fie incinerat, cum era obiceiul, ci să i se injecteze o substanţă care să facă posibilă expunerea într-un mausoleu, cum se procedase cu Lenin. Timp de 10 zile, Mao a fost expus într-un sarcofag de cristal la Palatul Poporului din Piaţa Tien-an-men. În ziua funeraliilor, 19 septembrie, la ora 3 p.m., a încetat orice activitate pe tot cuprinsul ţării: 900 de milioane de chinezi, adică un sfert din omenire, au luat poziţia de drepţi pentru a cinsti memoria preşedintelui Mao. Timp de 3 minute, toate sirenele din China, ale uzinelor, şcolilor, vapoarelor, trenurilor, au răsunat într-un concert funebru.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI