Cum au murit oamenii celebri… (44)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *

Marat (Jean-Paul)

Medic şi om politic francez

Data morţii: 13 iulie 1793 (la 40 de ani)

Cauza: înjunghiat

Locul: Str. Cordeliers nr. 30 (azi Str. l’École-de-Médicine), Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Sainte-Genevičve, Paris

Pe data de 13 iulie, spre seară, o tînără cetăţeancă s-a dus la Marat acasă şi i-a cerut să-i vorbească în legătură cu un complot girondin, pe care venise să-1 denunţe. A fost introdusă la Marat. Acesta, chinuit de mîncărimile pricinuite de boala lui de piele, prurigo, stătea în cadă, cu capul înfăşurat într-un turban de comprese cu oţet, negre de murdărie. Corecta şpalturile numărului 242 al ziarului „Publiciste français“. Foarte curios să afle despre complot, Marat cere numele duşmanilor ţării. Tînăra, după ce i-a dat, fără să stea pe gînduri, numele prietenilor ei, ştiind bine că la plecarea ei Marat n-avea să mai fie în viaţă, a scos brusc, de sub eşarfa ei roz, un cuţit, pe care l-a împlîntat în el pînă-n plăsele, tăindu-i carotida. Un val de sînge a înroşit apa din cadă. „Prietenă dragă, ajutor“, strigă Marat, chemînd-o pe tovarăşa sa de viaţă, Catherine Evrard. Fără să se tulbure, ucigaşa a scos cuţitul din rană, 1-a pus pe marginea căzii şi a ieşit, fără grabă, din încăpere, dar n-a ajuns mai departe, fiind înhăţată de Catherine Evrard cu ajutorul unui îndoitor de ziare, Laurent Bas, care tocmai trecea pe Strada Cordeliers. Numele ucigaşei era Charlotte Corday. Era nepoata lui Corneille.

Trupul lui Marat a fost mai întîi înhumat în grădina Cordelierilor. Pe 25 noiembrie, la propunerea lui Marie-Joseph de Chénier, Convenţia a emis un decret pentru transferarea rămăşiţelor lui pămînteşti la Pantheon, hotărîre dusă la îndeplinire, cu mare pompă, la 1 septembrie 1794. Cinci luni mai tîrziu, Marat era scos de acolo ca ultimul om. Contrar legendei, cadavrul nu i-a fost ars şi aruncat la canal, în strigăte de „Marat, iată-ţi Pantheonul!“, ci înhumat, pe 26 februarie 1795, la cimitirul Sainte-Genevičve, învecinat cu Saint-Étienne-du-Mont.

  • Oamenii mici au nevoie de morminte mari, iar oamenii mari de morminte mici – Chateaubriand (1768-1848)

* * *

MARC AURELIU

Împărat roman

Data morţii: 17 martie 180 (la 59 de ani)

Cauza: ciumă

Locul: lîngă Vindobona, azi Viena (Austria)

Înhumat : mausoleul lui Adrian, Roma (Italia)

Cu o seară înainte de a muri, imperatorul îi spuse tribunului venit, potrivit obiceiului, să-i ceară parola: „Adresează-te soarelui care răsare; eu, unul, apun“. Îl indica astfel pe Commodus, tînărul său succesor. Cînd acesta a veni să-l vadă pentru ultima oară, Marc Aureliu şi-a acoperit capul cu mantia, să nu-l molipsească, după care s-a stins.

Un gînd cuminte

Ultimele clipe ale gramaticianului Gilles Ménage (+1692) au fost vegheate de o rudă a sa, care îl îndemna la curaj şi resemnare. „Văd adeverindu-se un gînd al meu dintotdeauna: dacă pentru a veni pe lume avem nevoie de o moaşă (sage-femme), pentru a pleca e nevoie de un înţelept (homme sage)“.

 

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI