Cum au murit oamenii celebri… (45)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *

MARGARETA DE BURGUNDIA

Soţia regelui Ludovic X

Data morţii: 13 aprilie 1315 (la 25 de ani)

Cauza : asasinată

Locul: Château-Gaillard (Franţa)

Înhumată: biserica Cordelierilor, Vernon (Franţa)

Mînia lui Ludovic al X-lea faţă de soţia ce îi fusese necredincioasă era nestinsă. În chiar ziua încoronării sale, a poruncit să fie ucisă la castelul Gaillard, unde fusese închisă după ce o repudiase. Strangulată cu propriul păr, ori sufocată între două saltele – aşa şi-a ispăşit soţia adulteră păcatele în turnul Nesle.

* * *

MARGARETA DE SCOŢIA

Soţia lui Ludovic XI

Data morţii: 16 august 1445 (la 20 de ani)

Cauza: boală neprecizată

Locul: Chîlons-sur-Marne (Franţa)

Înhumată: bazilica Saint-Denis (Franţa)

Logodită la vîrsta de 3 ani cu Delfinul, căsătorită cu el în anul 1436 şi apoi neglijată cu desăvîrşire, tînăra femeie era ţinta batjocurilor şi calomniilor de la curte. A plecat din viaţă fără nici un regret, spunînd: „Halal viaţă! Nu-mi mai pomeniţi de ea!“

* * *

MARIA LESZCZYNSKA

Regină a Franţei

Data morţii: 24 iunie 1768 (la 65 de ani)

Cauza: „o tumoare scorbutică la piept“

Locul: palatul Versailles (Franţa)

Înhumată: bazilica Saint-Denis; inima în capela de la Notre-Dame de Bon-Secours, Nancy (Franţa)

Din cei 10 copii pe care îi avusese de la Ludovic al XV-lea, regina a avut durerea de a pierde 6: 3 dintre ei la vîrste fragede şi 3 deja adulţi, la 24, 32 şi 36 de ani. Cînd a murit, nu-i mai rămăseseră decît 4 fiice. S-a lăsat să moară, fără să opună nici cea mai mică rezistenţă bolii, fără să regrete viaţa, spunînd doctorilor, care o îndemnau să aibă un pic de voinţă: „Redaţi-mi tatăl şi copiii, şi mă vindec…“

Fiicelor „supravieţuitoare“, aflate în jurul ei, nu le-a stat în putinţă s-o ţină în viaţă.

* * *

MARIA DE MEDICI

Regină a Franţei

Data morţii: 3 iulie 1642 (la 69 de ani)

Cauza: leziune organică a inimii şi cangrenă

Locul: Köln (Germania)

Înhumată: bazilica Saint-Denis; inima la Flčche (Franţa); viscerele la catedrala Sfîntul Petru, Köln (Germania)

Maria de Medici, spun mai toţi istoricii, a murit de mizerie. Exilată din Franţa, după faimoasa zi a Păcăliţilor, s-a refugiat la Köln, unde – afirmă un cronicar – „în timpul iernii lui 1642 n-a avut lemne să-şi încălzească locuinţa şi a fost nevoită să ardă mese şi alte mobile care puteau fi puse pe foc“.

Într-adevăr, regina-mamă a murit într-o stare de strîmtorare, pe care unii istorici au exagerat-o, pentru a-l face şi mai odios pe Richelieu, care a persecutat-o. Testamentul ei dovedeşte însă că sărăcia i-a fost foarte relativă, de vreme ce a lăsat moştenire mobile, pietre preţioase şi bani. Pe data de 1 iulie, cînd doctorul i-a adus la cunoştinţă că se află într-o stare foarte gravă, picioarele fiindu-i prinse de cangrenă, ea şi-a făcut testamentul, în care declara că “în ciuda a ceea ce s-a petrecut dinaintea plecării ei din Franţa şi pînă acum, a păstrat mereu în inimă afecţiunea şi sentimentele unei regine faţă de rege şi tandreţea unei mame faţă de fiul său, dorindu-i şi urîndu-i regelui toată fericirea cu putinţă, prosperitate şi viaţă îndelungată.” Două lucruri îi cerea fiului, care o ţinea în exil: să-i aducă trupul în Franţa şi să-i elibereze pe toţi cei care fuseseră pedepsiţi din pricina ei.

A doua zi starea i s-a înrăutăţit. Îndemnată să-şi trimită portretul lui Richelieu, în semn de iertare, a refuzat, murmurînd: “No, questo č pur troppo!” (Nu, asta e totuşi prea mult!)

După ce a primit sfîntul maslu, regina s-a sfîrşit, în ziua de 3 iulie, la ora 12.30, perfect lucidă, pînă în ultima clipă, fără să arate vreun regret sau vreun resentiment. După moartea lui Richelieu, rămăşiţele i-au fost duse, fără nici o ceremonie, la Saint-Denis, pe 8 martie 1643, la cererea lui Ludovic al XlII-lea, care a mai trăit doar două luni.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI