Cum au murit oamenii celebri… (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

CASANOVA DE SEINGALT (Giovanni Giacomo), aventurier şi memorialist italian
Data morţii: 4 iunie 1798 (la 73 de ani)
Cauza: afecţiune a prostatei
Locul: Dux, în Boemia (Republica Cehă)
Înhumat: cimitirul Bisericii Sfînta Barbara, din Dux
La sfîrşitul existenţei sale, Casanova plăti factura pentru o viaţă întreagă de plăceri: retenţie urinară, afecţiune a prostatei, îngustare a uretrei, sechele ale blenoragiilor – trist sfîrşit al unui organ altădată faimos! Ultima lui dorinţă: o ciorbă de raci, dar n-a mai fost în stare s-o mănînce. A murit după ce a primit Sfîntul Maslu, spunînd: „Am trăit ca un filozof şi mor ca un creştin“.

CEAIKOVSKI (Piotr Ilici), compozitor rus
Data morţii: 6 noiembrie 1893 (la 53 de ani)
Cauza: holeră
Locul: Sankt Petersburg (Rusia)
Înhumat: Sankt Petersburg
Bolnav de holeră, fiindcă făcuse grava imprudenţă de a bea un pahar de apă nefiartă la Sankt Petersburg, unde boala făcea ravagii, Ceaikovski a murit blestemînd-o pe doamna von Meck, pisăloaga adoratoare care i-a fost mecena. „Blestemata! Blestemata!“, repeta, delirînd.

CEHOV (Anton Pavlovici), scriitor rus
Data morţii: 2 iulie 1904 (la 44 de ani)
Cauza: tuberculoză
Locul: Hotelul Sommer, Badenweiler (Germania)
Înhumat: Cimitirul Novodevicie, Moscova (Rusia)
În Pădurea Neagră, unde se dusese să-şi caute vindecarea, Cehov şi-a găsit moartea. „Ich strebe“ (,,Mor”), i-a spus medicului său german, trezindu-l din somn, în noaptea de 1 spre 2 iulie 1904. Doctorul Schwöhrer a vrut să trimită după un balon de oxigen, dar Cehov îl opri: „Acum, e totul inutil. Pînă să-l aducă, voi fi un cadavru“. Atunci, doctorul ceru o sticlă de şampanie. Cehov luă o cupă şi se întoarse spre Olga, soţia sa: „De mult n-am mai băut şampanie“. Goli, încet, cupa, se întoarse pe partea stîngă şi trecu în veşnicie, cu simplitatea lui obişnuită. Cîteva clipe mai tîrziu, în camera cufundată în tăcere, răsună un pocnet vesel: sărise dopul de la sticla de şampanie desfăcută.

CERVANTES (Miguel de), romancier spaniol
Data morţii: 22 aprilie 1616 (la 59 de ani)
Cauza: comă diabetică
Locul: Madrid (Spania)
Înhumat: Mînăstirea Sfîntul Francisc, Madrid
În ziua, sau în ajunul morţii sale, Cervantes a scris ultima, dintr-un lung şir de conferinţe intime, închinate, de-a lungul vieţii, „dragului său cititor“, conferinţă care se încheie astfel: „Adio, voie bună, adio, spirit, adio, veseli prieteni, căci mor, şi sper să vă revăd curînd, fericiţi, în Viaţa de Apoi!“.

CICERO (Marcus Tullius), om politic şi orator roman
Data morţii: 7 decembrie 43 î. Chr. (la 63 de ani)
Cauza: asasinat
Locul: Gaeta (Italia)
Înhumat: Gaeta
Fugind de asasinii trimişi de Antoniu să-l execute, Cicero îşi părăsi casa din Gaeta şi se îmbarcă pe o corabie. Seneca povesteşte că Cicero suferea în asemenea măsură de rău de mare, încît, în ciuda pericolului, a preferat să debarce şi să se întoarcă, să înnopteze în casa lui. În dimineaţa următoare, pregătindu-se să se îmbarce, din nou, pentru a părăsi Italia, cobora spre mare, într-o litieră, dar a fost ajuns din urmă de soldaţii comandaţi de tribunul Popilius. „N-am uitat, niciodată, că sînt muritor“ – le spuse. Centurionul Herennius – pe care Cicero îl apărase şi, astfel, îl salvase, cîndva, de acuzaţia de paricid -, a fost cel care l-a ucis. Capul şi mîinile lui Cicero i-au fost duse lui Antoniu, care le-a expus pe tribuna din for.
(va urma)
ISABELLE BRICARD

COMENTARII DE LA CITITORI