Cum au murit oamenii celebri… (50)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

* * *

MAXIMILIAN I

Împărat al Germaniei

Data morţii: 11 ianuarie 1519 (la 60 de ani)

Cauza: indigestie

Locul: Wels (Austria)

Înhumat: Innsbruck (Austria)

Spre sfîrşitul vieţii, împăratul Maximilian nu se mai despărţea de sicriul său, pe care şi-l lua cu el oriunde călătorea. Era un sicriu de stejar, cu linţoliu şi toate cele necesare pentru înmormîntare. Îmbolnăvindu-se în anul 1519, la Innsbruck, şi vrînd să schimbe aerul, împăratul cere să fie dus la Wels, în Austria. Acolo, însă, starea i se înrăutăţeşte, încă pe atît, de pe urma unei indigestii cu pepene galben. (Era iarnă! – nota red. R.M.) Îşi face atunci testamentul, cu dispoziţii dintre cele mai ciudate: de îndată ce murea să i se taie părul, dinţii să-i fie smulşi şi făcuţi cenuşă în capela palatului său de la Neustadt, cu lume de faţă, iar trupul să-i fie pus într-un sac cu var nestins şi înhumat în biserica palatului, sub altarul Sfîntului Gheorghe; cerea cu stăruinţă să i se aşeze sicriul în aşa fel, încît capul să-i stea chiar sub picioarele preotului la oficierea slujbei. Dorinţele i-au fost respectate întocmai, dar numai pentru o vreme, căci succesorul său, Ferdinand I, i-a mutat rămăşiţele la Innsbruck, unde a şi ridicat un mausoleu, în biserica Cordelierilor.

* * *

MAXIMILIAN I AL MEXICULUI

Arhiduce de Austria.

Împărat al Mexicului

Data morţii: 19 iunie 1867 (la 35 de ani)

Cauza: împuşcat

Locul: Queretaro (Mexic)

Înhumat: cripta Capucinilor, Viena (Austria)

Condamnat la moarte pe 14 iunie, împreună cu generalii săi, Miramon şi Mejia, împăratul a primit verdictul cu calm. Miercuri, 19 iunie, la ora 3 dimineaţa, cînd au venit să-l ia, Maximilian a îmbrăcat un costum negru, pe care strălucea Ordinul Lînii de Aur. Şi-a înviorat cu săruri duhovnicul, părintele Soria, căruia îi era rău, aşa încît acesta a putut oficia slujba pentru cei 3 condamnaţi. După aceea au plecat de la Mînăstirea Capucinilor la locul execuţiei. Sub privirile mulţimii adunate în număr mare, Maximilian a urcat Colina Clopotelor. Îl avea alături pe micul său bucătar ungur, Tüdös, care se silea să ţină pasul. Punîndu-i mîna pe umăr, împăratul i-a spus: „Nu-i chiar aşa greu să mori cum crezi tu“. Din mers, abatelui i-a dat ceasul său, iar lui Tüdös pălăria, spunîndu-i în maghiară: „Du-o mamei mele şi spune-i că ultimul meu gînd a fost la ea“.

Ajuns în faţa plutonului, a dat mîna cu fiecare din cei 7 soldaţi, apoi s-a oprit, cu generalii săi, lîngă un mic zid, anume ridicat pentru astfel de împrejurări, la numai cîţiva metri de soldaţii care îi aveau în bătaia puştii. „Îi iert pe toţi – a spus împăratul cu voce limpede şi sigură. Să fiu şi eu iertat de toţi. Fie ca sîngele meu să fie vărsat pentru binele ţării. Trăiască Mexicul! Trăiască Independenţa!“. Cînd ofiţerul a ridicat sabia, Maximilian a strigat, dîndu-şi în lături barba şi dezvelindu-şi pieptul: „Ochiţi bine, copii, ochiţi chiar aici!“. În clipa cînd s-a tras, mîna împăratului s-a crispat pe un nasture al hainei şi, în cădere, l-a smuls. A fost auzit murmurînd: „Hombre!“. Sergentul Rosa s-a apropiat şi i-a curmat agonia cu un glonţ. Împăratul a fost îmbălsămat la mînăstire. I s-au tăiat lunga sa barbă şi o parte din păr. S-au vîndut apoi şuviţe cu 80 de dolari bucata. Haina, pătată de sînge, a fost adjudecată de cel mai bun ofertant.. Deschizîndu-i cadavrul, medicul a exclamat: „Ce încîntare să-ţi scalzi mîinile în sîngele unui tiran!“ În urma hotărîrii ca trupul lui să fie restituit Austriei, sicriul a fost redeschis, pentru a se mai face o îmbălsămare. După ce a fost trecut printr-o baie de arsenic, cadavrul a fost, pur şi simplu, spînzurat de picioare, pentru a se scurge şi zvînta. Juarez (Benito Juarez [1806-1872] – om politic mexican, preşedinte al republicii în 1861, din ordinul căruia a fost executat Maximilian de Austria), venit să-şi privească duşmanul fără viaţă, a spus, în chip de necrolog: „Nu miroase din cale-afară“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI