Cum au murit oamenii celebri… (52)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

* * *

MlCHELET (Jules)

Istoric şi scriitor francez

Data morţii: 9 februarie 1874 (la 76 de ani)

Cauza: congestie pulmonară

Locul: Hyeres (Franţa)

Înhumat: cimitirul Pere-Lachaise, Paris (Franţa)

Cu cîteva zile înaintea morţii, Michelet îi spunea doctorului care îi recomanda să schimbe des lenjeria, umedă tot timpul de sudoare din cauza febrei: „Lenjeria, doctore, lenjerie spui… Ştii dumneata ce înseamnă lenjerie la un ţăran… la un muncitor… e ceva, lenjeria! Vreau să scriu despre asta o carte“. N-a mai apucat însă. Ultimele sale cuvinte au fost ciudate:

– Lui Henric al V-lea ar fi trebuit să i se dea să mănînce inimi de leu.

– Dar de ce?

– Ar fi avut o fire mai războinică…

Ultimele dorinţe ale lui Michelet au fost clare şi în spiritul ideilor sale democratice: „Să fiu dus fără ceremonie religioasă la cimitirul cel mai apropiat, cît mai simplu cu putinţă. Să se dea săracilor ce s-ar fi cheltuit“.

Dorinţa nu i-a fost respectată, văduva lui organizîndu-i funeralii oficiale la Paris.

* * *

MlCKIEWICZ (Adam)

Poet polonez

Data morţii: 26 noiembrie 1855 (la 57 de ani)

Cauza: holeră

Locul: Constantinopole (Turcia)

Înhumat: catedrala Wawel, Cracovia (Polonia)

Venit la Constantinopole pentru a organiza o legiune contra Rusiei angajate în războiul Crimeii, Mickiewicz s-a îmbolnăvit de holeră, murind departe de casă. Întrebat de un prieten dacă dorea să transmită ceva copiilor săi, poetul a răspuns: „Să se iubească… întotdeauna!“

* * *

MlLLIERE (Jean Baptiste)

Deputat francez

Data morţii: 26 mai 1871 (la 54 de ani)

Cauza: împuşcat

Locul: pe treptele Pantheonului, Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Pere-Lachaise, Paris

Avocat republican, ales în Adunarea Naţională în februarie 1871, Milliere a colaborat la ziarul „La Commune“ (Comuna). Neocupînd vreo funcţie oficială sub regimul cu acelaşi nume, execuţia lui sumară în Săptămîna sîngeroasă a stîrnit o mare indignare. La vremea aceea s-a crezut că executarea lui Milliere a fost o răzbunare a lui Jules Faure, pentru că publicase, în „Le Vengeur“ (Răzbunătorul) din 8 februarie 1871, documente ce dovedeau că ministrul se făcuse vinovat de fals pentru a pune mîna pe o moştenire.

Generalul de Cissey ordonase ca Milliere să fie executat la Pantheon, în genunchi, pentru a cere astfel iertare societăţii pentru răul făcut. „Acesta este ordinul, veţi sta în genunchi, şi nu altfel“, i-a spus căpitanul Garcin, care comanda plutonul şi care apoi a povestit: „A jucat puţin teatru, şi-a desfăcut haina şi şi-a dezvelit pieptul în faţa plutonului de execuţie. I-am spus: «Faceţi spectacol, vreţi să se vorbească de felul cum aţi murit; mai bine daţi dovadă de stăpînire de sine, e mai de preţuit». «Sînt liber să fac, pentru mine şi pentru cauza mea, ceea ce vreau». «Bun, îngenuncheaţi». Mi-a spus: «Doar dacă puneţi doi oameni să mă silească.» Aşa am şi făcut şi am trecut la execuţie. A strigat: «Trăiască umanitatea!». A dat să mai strige ceva, dar a căzut mort“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI