Cum au murit oamenii celebri… (53)

in Așa vă place istoria

 

Milo din Crotona (+512 î.Chr.), încununat nu o dată cu laurii victoriei la Jocurile Olimpice, era socotit de neînvins la lupte. Trecînd într-o zi printr-o pădure şi văzînd un copac gros, vru să-i despice trunchiul în două, spre a-şi încerca puterile. Numai că puterile îl lăsară în toiul încercării şi mîinile îi rămaseră prinse între cele două jumătăţi ale copacului. Imobilizat de propria capcană, a fost mîncat de fiare.

 

* Neantul de după moarte nu e oare starea cu care eram învăţaţi înainte de viaţă? – Schopenhauer (1788-1860).

* * *

MIRABEAU

(Honore Gabriel Riqueti, marchiz de)

Om politic francez

Data morţii: 2 aprilie 1791 (la 42 de ani)

Cauza: criză de angină pectorală

Locul: Strada Chaussee-d’Antin nr. 42, Paris (Franţa)

Înhumat: Panteon, apoi cimitirul Sainte-Genevieve, Paris

Om al exceselor, fie ele la masă, la pat sau la tribună, la 40 de ani Mirabeau era terminat. Inima lui, deja bolnavă, avea de suferit şi de pe urma abuzului de pilule cu cantaridină. Criza fatală s-a produs pe 28 martie, în timp ce asista la un spectacol la Comedia Italiană. Ajuns acasă, tribunul s-a culcat şi şi-a aşteptat moartea, care avea să fie precedată de suferinţe cumplite, nu cu resemnarea creştinului, ci cu tăria înţeleptului, ca anticii.

Pe 2 aprilie, Mirabeau l-a anunţat pe prietenul şi doctorul său, Cabanis: „Prietene, mor astăzi. Cînd ai ajuns aici, nu-ţi mai rămîne decît să te parfumezi şi să ai flori în jur, ca să-ţi faci plăcută aşteptarea somnului din care nu te mai trezeşti“. Cînd servitorul l-a ridicat pe perne, ca să-i uşureze respiraţia tot mai greoaie, Mirabeau i-a spus: „Sprijină capul ăsta, cel mai încăpăţînat din Franţa“, apoi şi-a pierdut graiul. Pe la ora 8 seara a cerut hîrtie, pe care a scris: „Să dorm“, şi cum mesajul nu era prea limpede, a adăugat: „Poţi lăsa un prieten să se chinuiască zile întregi ca să moară?“ Cabanis s-a lăsat înduplecat şi i-a prescris opiu, dar spiţerul nu avea şi nici nu-i putea procura pe loc. Atunci Mirabeau şi-a recăpătat graiul şi i-a reproşat doctorului, care îl lăsa să se chinuie: „Eşti sau nu doctorul şi prietenul meu? Mi-ai promis că mă scuteşti de chinurile astea. Vrei să mă duc regretînd că am avut încredere în tine?“ A murit înainte de sosirea drogului.

I s-au atribuit lui Mirabeau multe afirmaţii, pe care, cu siguranţă, nu le-a rostit. Merită totuşi să cităm una, pe care nici Mirabeau nu ar fi dezavuat-o: „Port în suflet doliu după monarhie, rebelii vor pune mîna pe ce-a mai rămas din ea“.

Adunarea a decretat ca Mirabeau să fie înhumat la biserica Sainte-Genevieve, dezafectată, nu demult, pentru a fi destinată înhumării şi cinstirii marilor oameni. Acolo a şi fost dus la 4 aprilie, dar în urma descoperirii „dulapului de fier“ în care se aflau dovezi ale înţelegerii sale secrete cu curtea, Convenţia a decretat că rămăşiţele sale nu aveau ce căuta la Panteon şi că în locul lor vor fi puse rămăşiţele lui Marat, ceea ce s-a şi întîmplat la 21 septembrie 1794. Un amănunt: Eugene Sue pretindea a fi – Dumnezeu ştie cum – în posesia craniului lui Mirabeau…

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI