Cum au murit oamenii celebri… (54)

in Așa vă place istoria

 

 

* * *

MIRANDE

(Anatole Le Querrec, zis Yves)

Autor dramatic francez

Data morţii: 1957 (la 81 de ani)

Cauza: cancer

Locul: Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Pere-Lachaise, Paris

Ştiind că nu mai avea nici el mult de trăit, Yves Mirande anunţa la înmormîntarea prietenului său Christian Berard: „E ultima oară cînd merg la o înmormîntare ca amator…“. A murit, într-adevăr, cîteva luni mai tîrziu.

Înainte de a intra în sala de operaţie, l-a întrebat pe doctorul care urma să-i facă anestezia: „Doctore, e dus-întors, nu?“.

A fost, însă, fără întoarcere. Întrebat unde dorea să fie înmormîntat, a răspuns: „La Pere-Lachaise, acolo cunosc mai multă lume.“

* * *

MlSHIMA (Yukio)

Scriitor japonez

Data morţii: 25 noiembrie 1970 (la 45 de ani)

Cauza: sinucidere

Locul: baza militară Jieitai Ichigaya, Tokyo (Japonia)

Înhumat: Tokyo

În ziua de 25 noiembrie 1970, Mishima, cu încă 3 membri ai grupării sale de extremă dreapta, Tatenokai, l-au sechestrat pe generalul Mishita în biroul lui. Aveau ca arme o sabie şi un pumnal. Mishima a cerut adunarea garnizoanei, în intenţia de a o instiga la revoltă. Fiind de neclintit în hotărîrea sa, deşi cîţiva ofiţeri fuseseră răniţi, pentru că încercaseră să intervină, garnizoana s-a întrunit. Cînd Mishima a luat cuvîntul, a fost huiduit şi insultat, nemaiavînd de ales…

Şi atunci scriitorul s-a dezbrăcat, lăsînd pe el doar o pînză albă în jurul şoldurilor. Îngenunchind, apucă pumnalul cu mîna dreaptă, iar cu mîna stîngă îşi caută un punct sub abdomen. Apăsîndu-1 cu vîrful lamei pumnalului, l-a salutat pe împărat strigîndu-i: „Tenno Heika Banzai! Tenno Heika Banzai!“ După aceea, îşi împlîntă, cu toată puterea, pumnalul în trup, făcîndu-şi harachiri. În spatele lui, Morita, un alt conjurat, era pregătit să-l decapiteze cu o lovitură de sabie. „Nu mă lăsa să agonizez prea mult“, îi ceruse Mishima. S-a prăbuşit exact în clipa cînd Morita a lovit, dar sabia n-a făcut decît să-i brăzdeze spatele şi umerii; abia la a treia încercare i-a nimerit grumazul, după care Morita, sfîrşit, i-a trecut sabia celui de-al treilea conjurat, Furu-Koga, care a desprins capul de trunchi.

* * *

MlSTRAL (Frederic)

Scriitor francez de expresie occitană

Data morţii: 25 martie 1914 (la 84 de ani)

Cauza: răceală

Locul: Maillane (Franţa)

Înhumat: cimitirul Maillane

Asistînd la sfinţirea clopotului bisericii din Maillane, scriitorul a răcit. „Per un cop que li vau“ („Odată m-am dus şi eu!“), constată, el fiind un enoriaş mai puţin cucernic. În clipa morţii, avînd viziunea Sfintelor Marii ale Mării (Gonite din ludeea, Marie-Jacobe, sora Sfintei Fecioare, Marie-Salome şi servitoarea lor, negresa Sara, s-au refugiat în localitatea numită azi Saintes-Maries-de-la-Mer), a spus: „Li Santo!“. Mistral îşi făcuse cavou la cimitirul Maillane încă din 1907. Îndemnîndu-şi nenumăraţii vizitatori să facă o plimbare pe acolo, le-a spus: „Cu scuze că nu voi fi acolo să vă primesc“. Deşi poetul afirmase: „M-aş mulţumi să mă însoţească la cimitir o turmă de oi şi cei 3 cîini ai mei“, la înmormîntarea sa a fost o mulţime de lume.

* * *

MODIGLIANI (Amedeo)

Pictor italian

Data morţii: 24 ianuarie 1920 (la 36 de ani)

Cauza: tuberculoză şi alcoolism

Locul: spitalul Charite, Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Pere-Lachaise, Paris

Distrus de alcool, droguri şi tuberculoză, stors de mizerie şi de muncă, Modigliani şi-a încheiat tragica existenţă la spitalul Charite, chemîndu-şi mama. A murit şoptind: „Cara Italia“.

O zi mai tîrziu, iubita lui, Jeanne Hebuterne, gravidă în 8 luni, se arunca de la etajul 5 al imobilului din Strada Amyot, unde locuiau părinţii ei. Prietenii pictorului şi-au amintit atunci o frază pe care el o spusese în taxi, în drum spre spital: „Mi-am strîns în braţe femeia. Ne-am înţeles ca bucuria să ne fie veşnică“. Demersul prietenilor pictorului pe lîngă familia Hebuterne pentru ca ei să fie înmormîntaţi împreună, a fost respins: Achille Hebuterne nu voia ca fiica sa, creştină, să odihnească alături de un evreu.

Modigliani a avut parte de funeralii grandioase, graţie colectei făcute de prieteni. O mie de persoane au urmat pînă la Pere-Lachaise carul acoperit de flori. La trecerea lui, sergenţii de Poliţie, care îl duseseră de atîtea ori la post, luau poziţia de drepţi, ceea ce l-a făcut pe Picasso să-i spună, cu glas scăzut, lui Francis Carco: „Vezi, e răzbunat!“. Cît despre Jeanne, ea a fost înmormîntată la cimitirul din Bagneux. Abia 3 ani mai tîrziu familia Hebuterne a acceptat să revină asupra hotărîrii sale, pentru ca iubiţii, ce îşi făgăduiseră „bucurie veşnică“, să aibă, în sfîrşit, acelaşi mormînt.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI