Cum au murit oamenii celebri… (56)

in Așa vă place istoria

 

 

Marş funebru

Henri Meilhac (=1897), colaborator nedespărţit al lui Halevy [Ludovic Halevy (1834-1908) – scriitor francez, autor de romane şi, în colaborare cu Meilhac, de librete de operete şi comedii], autor al unui mare număr de comedii puse pe muzică de Offenbach, era spre sfîrşitul zilelor atît de ologit de gută, încît nici nu mai putea merge. „Ei, poftim – glumea el –, nu mai sînt în stare să fac un pas. Să vedeţi că la înmormîntarea mea n-am să pot merge la cimitir!“ Este, totuşi, înmormîntat la cimitirul Montmartre.

* * *

MONET (Claude)

Pictor francez

Data morţii: decembrie 1926 (la 86 de ani)

Cauza: bătrîneţe

Locul: Giverny (Franţa)

Înhumat: biserica din Giverny

Cu 5 luni înaintea morţii, Monet, care tocmai suferise o operaţie de cataractă, îi scria unui prieten: „Lucrez ca niciodată, sînt mulţumit de ce fac, şi dacă noile lentile îmi vor fi mai bune, nu-mi mai doresc decît să trăiesc pînă la 100 de ani“. Cu toate acestea, în octombrie, obosit, îşi lasă pensulele şi „Nuferii“. Nu-l mai interesau decît grădina sa şi bulbii de crin pe care îi aştepta din Japonia.

Prietenul său Clemenceau a fost cel care i-a închis ochii. Tot el a strigat, atunci cînd sicriul a fost acoperit cu o pînză neagră: „Nu! Nu puneţi negru pe Monet! Negrul nu e culoare“.

* * *

MONMOUTH

(James Scott, duce de)

Fiu nelegitim al lui Carol II al Angliei

Data morţii: 25 iulie 1685 (la 36 de ani)

Cauza: decapitat

Locul: Londra (Marea Britanie)

Înhumat: Turnul Londrei

Ducele de Monmouth, acuzat de complot împotriva ducelui de York, viitorul rege Iacob al II-lea, a fost mai degrabă măcelărit decît executat, cu toate că osînditul îşi luase unele precauţii: „Ţine 6 guinee – îi spune călăului; să nu mă hăcuieşti ca pe lordul Russel. Vei mai căpăta nişte aur de la servitorul meu dacă îţi faci bine treaba“.

Prima lovitură n-a făcut decît să-l rănească uşor. Ridicînd capul, Monmouth îi aruncă o privire plină de reproş călăului. Acesta mai loveşte o dată, şi încă o dată. Capul condamnatului rămîne la locul său. Călăul dă furios cu securea de pămînt şi numai cu de-a sila l-au făcut să-şi ducă treaba la bun sfîrşit. Dar pentru asta a mai fost nevoie de încă 2 lovituri.

Culmea ororii abia avea să urmeze însă. Cîteva zile după execuţie, se constată că nu exista nici un portret al acestui fiu nelegitim al regelui. Atunci i-a fost dezgropat cadavrul şi i s-a cusut capul de trunchi, astfel ca pictorul adus să poată lucra după model.

* * *

MONTAIGNE

(Michel Eyquem de)

Scriitor francez

Data morţii: 15 septembrie 1592 (la 59 de ani)

Cauza: colici nefritice şi congestie cerebrală

Locul: Bordeaux (Franţa)

Înhumat: capela Colegiului regal, Bordeaux

„Vreau ca moartea să mă găsească sădindu-mi varza“, obişnuia să spună Montaigne. Soarta a vrut însă altfel. Un contemporan al lui povesteşte că „o paralizie a limbii, cauzată de o puternică angină, l-a lăsat fără grai, dîndu-i de ştire că sosise clipa să-şi părăsească prietenii“. E de presupus că Montaigne, care detesta doctorii, s-a ferit să cheme vreunul la căpătîiul său. Tot ce a făcut a fost să-i ceară soţiei sale, în scris, să-i cheme prietenii cei mai dragi. Cînd i-a văzut la patul său, şi-a exprimat dorinţa să asculte împreună cu ei slujba. Cînd preotul a înălţat ostia şi cupa, a vrut să se ridice. Cuprinzîndu-l, însă, sfîrşeala s-a stins.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI