Cum au murit oamenii celebri… (64)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

* * *

Napoleon III

Împărat al francezilor

Data morţii: 9 ianuarie 1873 (la 65 de ani)

Cauza: septicemie postoperatorie

Locul: Camden Place, Chislehurst, Kent (Marea Britanie)

Înhumat: cimitirul din Chislehurst, apoi, în 1887, Farnborough, Hampshire (Marea Britanie)

Exilat în Anglia, Napoleon şi-a regăsit firea de conspirator: se gîndea, cît se poate de serios, să recucerească puterea. Numai că pentru asta trebuia să fie în stare să încalece şi să ia comanda trupelor, dar neplăcerile pe care le avea, de ani de zile, la vezica urinară şi care în ultimul timp se agravaseră nu-i permiteau să stea prea mult în şa. În ziua de 11 decembrie, încearcă să meargă călare de la Chislehurst la Woolwich, ca să-şi vadă fiul. Dar, după abia 1 kilometru, îl apucă nişte dureri cumplite – ca la Sedan – şi este nevoit să coboare din şa. Cei doi doctori londonezi care îl consultă constată că vezica imperială avea o piatră de mărimea unui ou de porumbel. Pe 2 ianuarie, i se făce o primă litotritie, operaţie prin care se fărîmă piatra şi se elimină apoi cu o pompă aspirantă. (Piatra, spartă în două, se află la muzeul celui de-al doilea Imperiu, la Compiegne.) Patru zile mai tîrziu, intervenţia a trebuit repetată, pentru a elimina resturile. La început pacientul pare a suporta bine această a doua intervenţie, apoi însă starea i se agravează galopant din cauza unei septicemii.

Pe 9 ianuarie, la ora 10.45 dimineaţa, muribundul l-a întrebat pe doctorul Conneau, credinciosul său prieten:

– Ai fost la Sedan, nu?

– Da, sire – răspunde Conneau.

– N-am fost laşi la Sedan, nu-i aşa, Henri?

Funeraliile au avut loc pe 15 ianuarie, la biserica din Chislehurst. Doi mareşali, 27 de foşti miniştri, 15 generali, 8 ambasadori, 35 de foşti prefecţi, 90 de deputaţi, senatori şi consilieri de stat s-au înghesuit în micul cimitir de ţară. Delessert a aruncat pe sicriu pămînt adus din grădina de la Tuileries. Peste 10.000 de persoane au traversat Canalul Mînecii pentru a se reculege aici şi a-i prezenta condoleanţe împărătesei, la Camden Palace. „În această modestă casă de ţară se reunise întreg Palatul Tuileries de la 1870“, scria „Times“.

* * *

NECKER

(Suzanne Cruchod, doamna)

Soţia lui Jacques Necker

Mama Germainei de Stael

Data morţii: 14 mai 1794 (la 55 de ani)

Cauza: hidropizie

Locul: Coppet (Elveţia)

Înhumată: Coppet

Doamna Necker era obsedată de teama că ar putea fi îngropată de vie. Mai demult, cînd Ludovic al XVI-lea îi încredinţase un spital, ce îi poartă şi astăzi numele, ea observase că, în graba de a elibera un pat, se întîmplă ca infirmierii să nu bage de seamă, aşa cîte un bolnav fiind îngropat înainte de a se fi săvîrşit. A făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a nu se mai întîmpla aşa ceva, chiar a publicat opusculul „Înhumări pripite“. Deci, nu e de mirare că a cerut să fie îngropată doar după ce va fi trecut un timp de la moartea sa.

A mai avut o obsesie, descompunerea trupului în pămînt, din care pricină una din ultimele sale dorinţe a fost amenajarea unui mormînt ceva mai aparte: un mic monument pătrat, al cărui plan îl făcuse chiar ea. Cu o indicaţie adresată soţului ei: „Vei pune să se facă în zid o uşă de fier, a cărei cheie o vei avea doar tu, şi prin ea îţi va fi adus trupul cînd nu vei mai fi şi va fi pus în acelaşi lăcaş cu al meu, pentru ca rămăşiţele tale să se amestece cu ale mele…“. Înăuntru prevăzuse o cuvă de marmură, cu alcool în ea, îndeajuns de mare pentru 2 trupuri, al ei şi al soţului mult iubit. Necker a respectat întocmai dorinţele soţiei sale: a ţinut-o 3 luni – de vară! – sub acoperişul său, în care timp a fost ridicat mausoleul. 10 ani mai tîrziu, a fost cufundat şi el în cuva în care plutea soţia sa.

Înainte de a muri, afectuoasa soţie a scris 365 de scrisori, destinate soţului său, pe care le-a încredinţat unei prietene comune, cu însărcinarea de a-i duce în fiecare zi cîte una, pentru ca, timp de 1 an, el să aibă veşti de la iubita dispărută dintre cei vii.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI