Cum au murit oamenii celebri… (67)

in Așa vă place istoria

 

 

* * *

NICOLAE I

Împărat al Rusiei

Data morţii: 18 februarie 1855 (la 59 de ani)

Cauza: pneumonie

Locul: Sankt-Petersburg (Rusia)

Înhumat: catedrala fortăreţei Petropavlovsk, Sankt-Petersburg

Ultimele cuvinte ale lui Nicolae I au fost pentru fiul care-i urma la tron, viitorul Alexandru al II-lea, căruia i-a repetat de cîteva ori „Să ţii tot, să ţii tot“, cu un gest energic, vrînd să spună că va trebui să ţină imperiul cu mînă de fier.

Proba contrară

La începutul domniei sale, împăratul Nicolae I asistă la execuţia poetului decembrist Rîleev, condamnat pentru ideile sale subversive. În timpul execuţiei, funia se rupse şi condamnatul căzu în trapă. Lovit tot, se ridică şi spuse, bombănind nemulţumit: „Nimic nu ştim să facem în Rusia, nici barem să răsucim o frînghie!“ Cînd i se raportă ce spusese, împăratul ordonă: „Ei bine, să i se dovedească contrariul!“.

 

* * *

NICOLAE II

Împărat al Rusiei

Data morţii: 17 iulie 1918 (la 50 de ani)

Cauza: executat

Locul: Ekaterinburg, astăzi Sverdlovsk (Rusia)

Înhumat: rămăşiţele se află la serviciile medico-legale în vederea expertizei (la 17 iulie 1998 au fost înhumate la catedrala Petru şi Pavel din Sankt-Petersburg)

După abdicare, împăratul Nicolae al II-lea a fost arestat împreună cu familia sa, fiind transferaţi, cu toţii, la Tobolsk, apoi la Ekaterinburg, în casa Ipatiev, unde trebuia să fie judecaţi. La începutul lui iulie însă, cînd forţele contrarevoluţionare se apropiau de Ekaterinburg, Sovietul regional a luat hotarîrea ca familia imperială să dispară fără a mai fi judecată.

Pe data de 16 iulie, la miezul nopţii, comandantul detaşamentului de la casa Ipatiev trezeşte familia imperială, cazată la primul etaj, şi îi cere să se îmbrace în cea mai mare grabă, sub motiv că etajul nu era suficient de sigur în cazul cînd ar izbucni schimburi de focuri în stradă. Într-o oră, toată lumea era gata: împăratul Nicolae, purtîndu-1 în braţe pe ţarevici, împărăteasa Alexandra, cele 4 mari ducese, doctorul Botkin şi 3 servitori. Au fost conduşi la parter, într-o cămăruţă în care s-au adus scaune şi perne. Cînd toată familia a fost instalată, Iurovski scoate o hîrtie din buzunar şi citeşte condamnarea la moarte, în termeni care diferă de la o mărturie la alta: „Nicolae Alexandrovici, ai voştri au încercat să vă salveze, dar n-au reuşit. Sîntem siliţi să vă împuşcăm!“, sau, dimpotrivă: „Revoluţia va muri. Trebuie să muriţi şi voi!“ Nevenindu-i să creadă, împăratul nu mai apucă să strige decît: „Ce?“, şi este doborît cu un foc de revolver. După care sînt executaţi ceilalţi prizonieri. Se auziră ţipete, apoi gemete. Celor care mai respirau încă li s-a dat lovitura de graţie.

Imediat după masacru, cadavrele au fost puse într-un camion şi duse la 6 verste de oraş, într-un luminiş al pădurii Koptiaki, la mina părăsită Patru-Fraţi. Acolo, peste corpurile despuiate de haine şi bijuterii şi hăcuite, s-au turnat 190 de litri de acid sulfuric, după care acestea au fost arse cu 200 de litri de gaz. Din Romanovi n-au mai rămas decît nişte resturi clisoase, care au fost aruncate cu lopata în puţul minei. Două zile mai tîrziu, „albii“ intrau în Ekaterinburg.

* * *

NIJlNSKI

(Vaţlav)

Dansator şi coregraf rus

Data morţii: 8 aprilie 1950 (la 60 de ani)

Cauza: afecţiune renală

Locul: Londra (Marea Britanie)

Înhumat: cimitirul Montmartre, Paris (Franţa)

De la vîrsta de 30 de ani, fosta stea a Baletelor ruse – „omul cu ochi de stridie“, cum îl numea Cocteau – începuse să prezinte simptome de demenţă: halucinaţii, crize de violenţă, muţenie, din care ieşea cînd şi cînd ca să spună: „Căluţul e obosit“. Mai avea însă de trăit încă 30 de ani în infernul schizofreniei…

O afecţiune renală l-a scăpat în cele din urmă de viaţă, la Londra. La clinica unde fusese dus, a încercat, într-un ultim delir, să danseze „Spectrul trandafirului“, dar, ţintuit la pat, n-a putut face decît faimoasele mişcări din încheieturile mîinilor deasupra capului, ca Anna Pavlova. Înainte de a se stinge, şi-a aşezat braţele ca în ultima mişcare din „Moartea lebedei“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI