Cum au murit oamenii celebri… (68)

in Așa vă place istoria

 

 

* * *

NIMIER

(Roger de la Perriere, zis Roger)

Romancier francez

Data morţii: 28 septembrie 1962 (la 37 de ani)

Cauza: accident de maşină

Locul: lîngă Celle-Saint-Cloud (Franţa)

Înhumat: cimitirul din Saint-Brieuc (Franţa)

Pe 28 septembrie, Nimier scria ultimele cuvinte din „D’Artagnan îndrăgostit“: „Pe cai, Planchet, pe cai! Numai drumurile pot aduce liniştea în viaţă“. Cîteva zile mai tîrziu rula pe autostrada de Vest, în compania tinerei romanciere Sunsiare de Larcône, cînd, în dreptul localităţii Celle-Saint-Cloud, maşina sa „Aston-Martin“ virează brusc şi se zdrobeşte, intrînd în 3 borne: Nimier şi-a găsit moartea, împreună cu pasagera sa, „într-un aşternut de tablă cumplit de boţit“, cum scria prietenul său, Antoine Blondin.

* * *

NOAILLES

(Anna, prinţesă Brîncoveanu)

Poetă franceză de origine română

Data morţii: 30 aprilie 1933 (la 57 de ani)

Cauza: boală neprecizată

Locul: Strada Scheffer nr. 40, Paris

Înhumată: cimitirul Pčre-Lachaise, Paris

„N-am nici un organ vital bolnav, şi totuşi mă duc. Mor de mine însămi…“, scria Anna de Noailles. Un alt diagnostic, nu mai puţin poetic, cel al Catherinei Pozzi: „Anna de Noailles a murit de prea mult suflet pentru trupul ei“. Cît despre doctori, ei n-au fost în stare nici măcar să numească acest rău misterios, care o mistuia şi de care s-a şi sfîrşit, într-o duminică. „La noi se moare duminica“, spunea ea. Într-adevăr, şi mama, şi sora ei muriseră într-o zi de duminică. Cu cîteva clipe înainte de a se stinge, i-a mai uimit o dată pe cei din jur, care o credeau în comă, murmurînd: „Sînt… mai sînt aici!“.

Pe patul de moarte, îmbrăcată în mătase albă, printre trandafiri albi, a fost asemănată de François Mauriac cu „o fecioară ucisă la prima comuniune“.

Inima ei „nenumărată“ (una din cele mai celebre culegeri de poeme ale ei se intitulează „Le Coeur innombrable“ – „Inimi fără de număr în una“), nu a fost primită de călugăriţele clarise din Evian, cărora le-o destinase, şi a fost lăsată mult timp în grija călugărilor dominicani de la Faubourg Saint-Honore. În cele din urmă, a fost îngropată sub o stelă la cimitirul Publier, în Elveţia, unde Brîncovenii aveau o casă de vacanţă.

* * *

NODIER (Charles)

Scriitor francez

Data morţii: 27 ianuarie 1844 (la 64 de ani)

Cauza: boală neprecizată

Locul: Biblioteca Arsenalului, Str. Sully,

Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Pčre-Lachaise, Paris

Cînd Balzac a venit să-i solicite votul pentru a fi ales la Academie, Charles Nodier, care îşi simţea sfîrşitul aproape, i-a spus: „Fac mult mai mult decît să-ţi dau votul meu, prietene, îţi las locul meu“.

S-a sfîrşit ca un bun creştin, cu bonomia şi simplitatea obişnuite lui. Cînd a cerut să i se aducă un preot şi i-au fost pomenite numele celor mai renumiţi predicatori ai vremii, răspunsul lui a fost: „Dar pentru ce, mă rog? Să fie rugat să vină domnul abate Levé (preotul din parohia sa). E un om vrednic de stimă, care îmi place, şi e un preot bun. Atît îmi trebuie acum“.

Ultimele lui cuvinte au fost un sfat legat de literatură: „Citiţi-i des pe Tacit şi Fénelon“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI