Cum au murit oamenii celebri… (69)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

* * *

OATES (Lawrence)

Explorator englez

Data morţii: 16 sau 17 martie 1912 (la 32 de ani)

Cauza: îngheţat

Locul: Polul Sud

Înhumat: corpul nu a fost găsit

Oates a fost unul din membrii dramaticei expediţii spre Polul Sud, condusă de Scott. Din pricina picioarelor degerate şi cuprinse de cangrenă, devenind o povară pentru cei 3 tovarăşi şi prieteni ai săi, a căror înaintare era şi aşa extrem de anevoioasă, i-a rugat să-l abandoneze. Aceştia, însă, nici n-au vrut să audă. Pe 16 sau 17 martie („Nu-mi mai aduc aminte data“, scrie Scott în „Jurnalul“ său), în plină viforniţă, Oates a ieşit din cort, spunînd: „Eu ies. S-ar putea să rămîn mai mult pe-afară…“. A dispărut în viscol, încercînd să salveze, cu propriul sacrificiu, viaţa tovarăşilor săi.

* * *

OFFENBACH (Jacques)

Compozitor francez

de origine iudeo-germană

Data morţii: 4 octombrie 1880 (la 61 de ani)

Cauza: gută

Locul: Boulevard des Capucins nr. 8,

Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Montmartre, Paris

În noaptea de 4 octombrie, după o criză de gută, care dura de cîteva zile, inima lui Offenbach începe să cedeze, sufocîndu-l. „Cred că noaptea asta mă duc“, a şoptit, înaine de a intra în comă. Panicată, soţia sa cheamă un preot. Offenbach, fiu al lui Isaac, dus la naştere la sinagoga din Köln, a primit ultima împărtăşanie.

În dimineaţa următoare, bătrînul Léonce, care înveselise de atîtea ori publicul jucînd în operele lui, cînd a venit să afle cum se mai simţea, l-a găsit pe portar în lacrimi.

– Domnul Offenbach s-a dus; a murit uşor, nici nu şi-a dat seama…

– Oh, exclamă pătruns Léonce, o să fie destul de mirat cînd o să-şi dea seama!

* * *

OLEG

Mare duce al Rusiei

Data morţii: 912 (nu se ştie la ce vîrstă)

Cauza: muşcătură de şarpe

Locul: Rusia

Înhumat: pe muntele Scekovita (Rusia)

Întîlnind într-o zi un ghicitor, Oleg îl înreabă cum îi va fi dat să moară. „Prinţe, îi răspunde acesta, calul ce-l iubeşti şi pe care eşti acum călare va fi pricina morţii tale“. Din ziua aceea, marele duce nu a mai încălecat acel cal, dîndu-l în grija unui rîndaş, cu porunca să-l hrănească şi să nu i-l mai aducă vreodată. Cinci ani după această prezicere, Oleg îl întreabă pe rîndaş:

– Ce mai e cu calul pe care ţi l-am dat în grijă?

– A murit.

Marele duce a vrut să se încredinţeze şi a cerut să fie dus la locul unde zăcea stîrvul calului…

– Iată, dară, bestia de la care trebuia să mi se tragă moartea, zice, dînd cu piciorul în tigva calului, din care a ieşit un şarpe, care, muşcîndu-l, i-a provocat moartea.

* * *

ORLÉANS (Ludovic, duce de)

Prinţ francez. Fiu al lui Carol V

Data morţii: 24 noiembrie 1407 (la 35 de ani)

Cauza: asasinat

Locul: Strada Francs-Bourgeois nr. 31,

Paris (Franţa)

Înhumat: capela mînăstirii Blancs-Manteaux,

Paris

Ludovic de Orléans, fratele lui Carol al VI-lea şi amantul cumnatei sale, regina Isabela de Bavaria, îşi atrăsese ura vărului său primar, Ioan de Burgundia, zis Ioan fără Frică. Ura, reciprocă, avea două pricini: rivalitatea politică şi rivalitatea în dragoste, umblînd vorba că Marie de Hainaut, soţia lui Ioan fără Frică, avusese o slăbiciune pentru ducele de Orléans.

În ziua de 24 noiembrie, ieşind de la palatul Barbette din Marais, unde regina Isabela tocmai adusese pe lume cel de-al 12-lea copil, şi dînd s-o ia pe Aleea Arbaletierilor, a fost atacat de 18 spadasini, sub comanda lui Raoul d’Ocquetonville. Ducele a crezut că era o confuzie:

– Dar eu sînt ducele de Orléans!

– Pe tine te şi căutam.

Cînd s-a prăbuşit, încă repeta: „Ce-i asta?“.

A fost găsit fără braţul stîng şi fără mîna dreaptă, cu capul despicat.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI