Cum au murit oamenii celebri…

in Lecturi la lumina ceaiului

 

* * *
NERVAL
(Gérard Labrunie, zis Gérard de)
Scriitor francez
Data morţii: 25/26 ianuarie 1855 (la 47 de ani)
Cauza: sinucidere
Locul: Str. Vieille Lanterne nr. 4, Paris (Franţa)
Înhumat: cimitirul Pčre-Lachaise, Paris
În dimineaţa zilei de 26 ianuarie 1855, spre ora 5, un sergent raportează comisarului de Poliţie al cartierului Saint-Merry că găsise un bărbat îngheţat şi spînzurat de grilajul unei ferestre, la numărul 4 al Străzii Vieille Lanterne, o stradă rău famată. În buzunare i s-au găsit un paşaport pentru Orient, o scrisoare, o monedă de 2 centime, ultimele pagini din „Aurelie“, scrise chiar în dimineaţa aceea, care se încheiau cu cuvintele: „Curaj, frate! E ultima treaptă“… şi două chitanţe de la un azil de noapte. Într-adevăr, spre sfîrşitul vieţii, Gérard de Nerval nu mai avea domiciliu stabil: vagabonda, dormind prin aziluri de noapte, pe la prieteni, uneori chiar sub cerul liber. S-a spînzurat cu un şnur, pe care îl arătase deseori prietenilor, spunînd ba că era cingătoarea doamnei de Maintenon, ba o jartieră a reginei din Saba.
După mîinile îngrijite pe care le avea, comisarul conchide că individul era un „burghez“, gîndind că era vorba despre o crimă. Medicul legist Pau ajunge la concluzia că era sinucidere. Întrucît fusese găsit pe un drum public, cadavrul lui Labrunie a fost depus, cum cerea legea, la morgă. După duşul prevăzut de regulament, a fost expus, timp de 3 zile, privirilor publicului, gol, „cu precauţiile cerute de decenţă şi de bunele moravuri“. Arsčne Houssaye (Scriitor francez [1815-1896], administrator, din 1849 pînă în 1856, al Comediei Franceze) reuşeşte, prin relaţii, să obţină din partea statului dricul şi cioclii pentru funeraliile poetului, care au avut loc la 30 ianuarie, la biserica metropolitană Notre-Dame, clerul acceptînd versiunea morţii într-un accident.
Strada Vieille Lanterne a dispărut sub marile lucrări ale lui Haussmann. Pe amplasamentul ei s-a construit teatrul „Sarah Bernhardt“; cuşca sufleurului se găsea exact pe locul unde se spînzurase poetul.
* * *
NEY (Michel)
Mareşal al Franţei
Data morţii: 7 decembrie 1815 (la 46 de ani)
Cauza: executat prin împuşcare
Locul: Avenue de l’Observatoire, Paris (Franţa)
Înhumat: cimitirul Pčre-Lachaise, Paris
După ce trecuse în 1814 de partea lui Ludovic al XVIII-lea, în ciuda jurămintelor de credinţă faţă de rege, Ney îi căzuse în braţe la Auxerre celui pe care promisese să-l aducă „într-o cuşcă de fier“. După Waterloo, unde l-a văzut pe Napoleon înfrînt, căutînd-şi zadarnic moartea în misiuni disperate ale cavaleriei, prinţul de Moscova a fost arestat la Aurillac şi întemniţat la închisoarea Luxemburg. Nu părăsise Franţa, pentru că, jignit de moarte de acuzaţia că ar fi încasat 700.000 de franci de la vistieria regală, în momentul cînd abandonase cauza lui Ludovic al XVIII-lea pentru cea a lui Napoleon, voia să se disculpe de această calomnie, pentru a-şi apăra propria onoare, ca şi pe cea a copiilor săi. Simţ al onoarei care avea să-l coste viaţa.
Pe 7 decembrie, la ora 3.30 dimineaţa, i s-a anunţat verdictul pronunţat de Camera Pairilor, cu 139 de voturi din 161: moartea. Singurul lui comentariu a fost: „Mai bine spuneau: condamnat să muşte ţărîna, era mai milităreşte“. În aceeaşi zi, spre ora 9, condamnatul a fost dus în faţa grilajului Observatorului, unde aştepta un pluton de veterani. Refuză să fie legat la ochi: „Oare nu ştiţi că de 25 de ani obişnuiesc să privesc în faţă glonţul şi ghiuleaua?“, după care declară: „Protestez în faţa lui Dumnezeu şi a patriei împotriva sentinţei care mă condamnă; mă vor judeca oamenii, posteritatea, Dumnezeu. Trăiască Franţa!“ Cînd soldaţii au dus puşca la ochi, a strigat, punîndu-şi mîna pe inimă: „Soldaţi, trageţi mai repede!“. La cimitirul din Third Creek, nu departe de Statesville, în Carolina de Nord, se află un mormînt pe a cărui placă se poate citi: ÎN MEMORIA LUI PITT STUART NEY. Născut în Franţa. Soldat al Revoluţiei franceze sub Napoleon Bonaparte. A părăsit această viaţă la 15 noiembrie 1846, la vîrsta de 77 de ani.
În 1929, americanul Edward Smooth „dezvăluia“ că Michel Ney nu fusese executat în 1815, ci murise 31 de ani mai tîrziu, în Statele Unite ale Americii.
Viteazul vitejilor era francmason, ca şi Wellington, care ar fi reuşit să-l ajute să evadeze din Franţa, după ce se simulase că a fost executat. Se spune că ar fi trăit în Carolina de Nord, mai întîi ca profesor de scrimă, apoi ca profesor de franceză şi matematică. Pitt Stuart Ney, ex-prinţ de Moscova, ar fi murit la 77 de ani, spunînd doctorului său: „Sînt Michel Ney, mareşal al Franţei. Vechea Gardă a murit! Bessičres (Jean – Baptiste Bessičres [1768 – 1813] – mareşal al Franţei, comandant al cavaleriei Gărzii, ucis în ajunul bătăliei de la Lutzen) a murit! Lăsaţi-mă să mor!“
Această poveste rocambolescă nu a convins nici un istoric, dar mormîntul există…
(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI