Cum au murit oamenii celebri… (70)

in Așa vă place istoria

 

 

* * *

ORLÉANS (Philippe, duce de)

Regent al Franţei

Data morţii: 2 decembrie 1723 (la 49 de ani)

Cauza: apoplexie

Locul: Versailles (Franţa)

Înhumat: bazilica Saint-Denis (Franţa)

Era ora 7 seara cînd regentul, aflat în compania galantă a aşa-zisei ducese de Phalaris, metresa sa, a fost lovit de apoplexie. Înnebunită, ducesa strigă după ajutor, dar, cum nici un medic nu se afla la castel, a fost adus în grabă un chirurg din oraş. Văzîndu-l că se pregăteşte să-i ia sînge, doamna de Sabran intervine: „Să nu faceţi asta, abia a fost la el o cocotă, îl omorîţi!“. Avertismentul nu i-a fost, însă, luat în seamă, jumătate de oră mai tîrziu regentul sucombînd.

Se pare că ultimele sale cuvinte au fost către doamna de Phalaris, care încerca să-l amuze: „Hai, spune…“. După unele istorisiri, inima regentului, prelevată la autopsie, ar fi fost mîncată de un uriaş dog danez al casei. Povestea nu pare întemeiată, de vreme ce inima a fost dusă, cu toată ceremonia, la Val-de Grâce. Un oarecare, întrebat dacă văzuse trecînd inima ducelui, a răspuns: „Nu, dar i-am văzut trecînd sufletul pe Calea Infernului!“.

* * *

ORLEANS

(Louis Philippe Joseph, duce de Orleans, zis Philippe Égalité)

Prinţ francez

Data morţii: 6 noiembrie 1793 (la 46 de ani)

Cauza: ghilotinat

Locul: Place de la Revolution (azi, Place de la Concorde) Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Madeleine, Paris

Fiind un Bourbon, în faţa tribunalului, prinţul şi-a recăpătat curajul, pentru o clipă pierdut: „De vreme ce soarta mi-e pecetluită, nu mă faceţi, vă rog, să mai zăbovesc şi daţi ordin să fiu dus numaidecît la moarte“. Sentinţa a fost pronunţată pe loc. Philippe Égalité a fost dus în celulă numai cît să primească un preot, căruia i-ar fi declarat: „Am fost părtaş la moartea unui nevinovat (ca deputat în Convenţie, votase moartea lui Ludovic al XVI-lea) şi acum mor şi eu; dar el, bun cum a fost, mă va ierta. Dumnezeu ne va aduna pe amîndoi laolaltă cu Ludovic cel Sfînt“.

Cum tribunalul îi confiscase toate bunurile, administratorul cantinei a refuzat să-i dea o ultimă masă, aşa încît Égalité a urcat în căruţă cu stomacul gol. Huiduit, se mulţumeşte să ridice din umeri şi să spună cu dispreţ „Tot ei m-au aclamat!“.

Pe eşafod, cînd ajutoarele călăului au vrut să-i scoată cizmele, ca să le fie mai uşor să-l lege de basculă, el le-a zis: „Lăsaţi… O să vă fie mai uşor să-mi descălţaţi cadavrul“. După care, drept ultimă dorinţă, a cerut: „Daţi ascultare rugăminţii unui om în pragul morţii: isprăviţi repede!“.

* * *

ORLEANS

(Ferdinand, duce de)

Prinţ francez

Fiul cel mare al regelui Ludovic-Filip

Data     morţii: 13 iulie 1842 (la 32 de ani)

Cauza: accident

Locul: pe Route de la Revolte (Bd. Pershing nr. 25), Neuilly (Franţa)

Înhumat: capela regală de la Dreux (Franţa)

În dimineaţa zilei de 13 iulie, ducele de Orleans pleacă de la Tuileries spre castelul Neuilly. Înaintea inspectării regimentelor de la Saint-Omer, dorea să-şi ia rămas bun de la familie. Nesocotind stăruinţele vizitiului, ţine să fie înhămaţi 2 cai abia aduşi, care, din pricina căldurii, erau extrem de nervoşi. De aici i s-a şi tras, pentru că, în dreptul porţii Ternes, caii

s-au cabrat, luînd-o la goană pe Calea Revoltei.

– Nu-ţi mai stăpîneşti caii? strigă ducele la vizitiu.

– Nu, îi mai mîn doar.

Să fi vrut ducele să sară, să fi fost aruncat la un hop? Faptul este că a căzut din landou şi, spre nenorocul lui, s-a lovit cu capul de caldarîm. Dus fără simţire în odăiţa din spatele băcăniei unui anume Cordier, s-a sfîrşit la ora 4,30, în braţele regelui şi cu întreaga familie regală în juru-i.

Pe locul casei băcanului a fost înălţată, în anul 1843, o capelă, cu tabernaculul altarului Sfîntei Fecioare chiar în locul unde s-a aflat capul prinţului în clipa morţii. Prin ducele de Orleans dinastia pierdea, pe Calea Revoltei, cel mai de nădejde sprijin al său, fără de care nu avea să se mai restabilească după revoluţia de la 1848.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI