Cum au murit oamenii celebri… (72)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

* * *

PASCAL (Blaise)

Savant, filozof şi scriitor francez

Data morţii: 19 august 1662 (la 39 de ani)

Cauza: TBC intestinal sau cancer

Locul: Str.Cardinal-Lemoine nr.67, Paris (Franţa)

Înhumat: biserica Saint-Etienne-du-Mont, Paris

La 37 de ani, Pascal, pe care suferinţa nu 1-a cruţat o zi, încă din adolescenţă, era atît de istovit de boală, încît nu se mai ţinea pe picioare. Medicii din zilele noastre vorbesc de un TBC intestinal, complicat de un reumatism cronic. S-a vorbit şi de un cancer de colon şi de un cancer la creier, care i-ar fi provocat parezele. Indiferent de ce a fost, suferinţele bolnavului au încetat, sfîrşitul fiindu-i grăbit de tratamentul aplicat de somităţile medicale ale vremii, al căror raport nici chiar Moliere nu l-ar fi dispreţuit: „Domnului Pascal i s-a luat sînge de 5 ori din braţe pentru o colică (…) Domnul Brayer a recomandat să i se dea o curăţenie, domnul Homes e de părere să i se administreze drept purgativ 2-3 drahme de siminichie în decoct de tamarin şi cicoare. Domnul Renodot recomanda să i se facă o curăţenie cu o infuzie din două drahme de siminichie, în care să se dizolve 6 drahme de revent“. Muribundul cerea, cu ultimele puteri, împărtăşania; doctorii, care nu credeau că e chiar atît de bolnav pe cît pretindea, spuneau că nu e cazul. Nu i-a fost luată în seamă nici dorinţa de a fi dus la spitalul de boli incurabile şi de a muri printre săraci. Pe 17 august a fost chemat totuşi un preot de la Port-Royal, Claude de Sainte-Marthe, care l-a spovedit. În noaptea următoare, Pascal a făcut o hemoragie cerebrală, intrînd în comă. A avut o revenire cînd preotul de la Saint-Etienne-du-Mont i-a dat ultima împărtăşanie. Cînd a primit binecuvîntarea, Pascal a murmurat: „Fie ca Dumnezeu să nu mă părăsească niciodată!“. După reînceperea spasmelor, la ora 1 noaptea s-a sfîrşit. Potrivit unui zvon, lansat de doamna de Genlis şi preluat de Michelet, în 1789, cadavrul filozofului ar fi fost dezgropat, pe ascuns, de la Saint-Etienne-du-Mont, apoi ars la Palais-Royal, pentru a servi experienţelor de alchimie ale ducelui de Orleans…

* * *

PAVEL I

Împărat al Rusiei

Data morţii:11/12 martie 1801 (la 46 de ani)

Cauza: asasinat

Locul: palatul Sfîntul Mihail, Sankt-Petersburg (Rusia)

Înhumat: catedrala fortăreţei Petropavlovsk, Sankt-Petersburg

În noaptea de 11 spre 12 martie, conjuraţii – generalii Talitin, contele Palen, contele Panin, generalul Bennigsen şi fraţii Zubov, a căror acţiune avea încuviinţarea marelui duce moştenitor Alexandru – au pătruns în dormitorul ţarului de la palatul Sfîntul Mihail. Înţelegînd că îl aşteaptă soarta tatălui său, Petru al III-lea, ţarul s-a ascuns după un paravan, picioarele rămînîndu-i însă la vedere. Conjuraţii au răsturnat paravanul şi Pavel I a apărut în cămaşă de noapte şi scufie vătuită, dîrdîind de frică. N-a apucat să pună mîna pe pistol, pentru că a fost trîntit la pămînt. Nicolai Zubov i-a trecut pe după gît eşarfa unuia din ofiţerii aflaţi de faţă. „Iertare! Iertare! Fie-vă milă! Aer, aer!“, striga nefericitul. În sfîrşit, după 10 minute de chin, şi-a dat duhul.

* * *

PÉGUY

(Charles)

Scriitor francez

Data morţii: 5 septembrie 1914 (la 42 de ani)

Cauza: mort în război

Locul: Plessis-l’Evęque, lîngă Villeroy (Franţa)

Înhumat: cimitirul militar din Villeroy

În prima seară a bătăliei de pe Marna, Péguy, locotenent în regimentul 276 infanterie, se avîntă în luptă în fruntea oamenilor săi. În clipa următoare, erau seceraţi de mitraliorii germani ascunşi în pădurea din faţa lor. Locotenentul De la Corniličre este ucis, căpitanul Guerin – rănit. „Culcat şi foc continuu!“, ordonă Péguy, rămînînd neclintit sub ploaia de gloanţe. În zadar i-au strigat să se culce la pămînt, el continua să urle cu furie: „Trageţi, trageţi, pentru numele lui Dumnezeu!“, pînă s-a prăbuşit cu un glonţ în frunte.

Cu un an înainte scrisese: Fericiţi cei morţi în marile bătălii/ Culcaţi la pămînt în faţa lui Dumnezeu/ Fericiţi cei morţi/ Căci ei au redevenit lut şi s-au întors în ţărînă/ Fericite spicele coapte şi grînele secerate…

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI