Cum au murit oamenii celebri… (75)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

* * *

PlCASSO

(Pablo Ruiz y Picasso, zis Pablo)

Pictor spaniol

Data morţii: : 8 aprilie 1973 (la 92 de ani)

Cauza: criză cardiacă în urma unui edem pulmonar

Locul: reşedinţa Notre-Dame-de-Vie, Mougins

(Franţa)

Înhumat: castelul Vauvernagues, Bouches-du-Rhône (Franţa)

Cînd a sosit cardiologul chemat de Jacqueline, Picasso delira. Totuşi, într-o clipă de luciditate, i-a spus foarte clar doctorului – celibatar – luîndu-şi soţia de mînă: „Greşiţi că nu vreţi să vă însuraţi, e de folos”. Picasso a fost înhumat la castelul Vauvernagues, la piciorul scării de piatră ce duce la terasa de unde îi plăcea să admire, ore în şir, „priveliştea lui Cezanne”.

* * *

PlCHEGRU

(Jean Charles)

General francez

Data morţii: 5 aprilie 1804 (la 43 de ani)

Cauza: sinucidere

Locul: turnul închisorii Temple, Paris (Franţa)

Înhumat: Arbois, Jura (Franţa)

Denunţat de un informator că pregătea, împreună cu Cadoudal (Georges Cadoudal (1771 -1804) – conducător şuan, ghilotinat şi el în urma complotului), un atentat împotriva Primului Consul, generalul Pichegru a fost arestat la 26 februarie şi întemniţat la închisoarea Temple. Pe 6 aprilie, intrînd ca în fiecare dimineaţă în celulă pentru a aprinde focul, gardianul Poron l-a găsit strangulat cu cravata lui de mătase neagră, prin care trecuse un beţigaş „ca să facă un garou”.

Iată cum relatează Journal des débats circumstanţele straniei sinucideri: „În fiecare dimineaţă, un servitor venea să-i aprindă focul cu o mînă de surcele. Într-una din dimineţile precedente, Pichegru luase una şi o ascunsese, cu gîndul să se omoare, într-adevăr, pe data de 15 a acestei luni (Germinal), Pichegru, după ce a mîncat bine la ora unsprezece seara, s-a culcat către miezul nopţii, după plecarea servitorului. Apoi a tras de sub căpătîi cravata sa neagră, pe care o ascunsese acolo, şi şi-a petrecut-o în jurul gîtului; surceaua pusă deoparte l-a ajutat (sic!) să-şi pună în fapt planul de sinucidere: a trecut-o prin cele două capete înnodate ale cravatei şi a învîrtit-o pînă şi-a blocat căile respiratorii: cînd a fost aproape să-şi piardă respiraţia, a fixat-o după o ureche, şi s-a culcat pe urechea aceea, ca s-o ţină să nu se desfacă. Gras şi congestionat cum era, sufocat de cît mîncase şi de apăsarea puternică pe care şi-o provocase, în timpul nopţii, Pichegru a sucombat”.

S-a bănuit, desigur, că această sinucidere era de fapt o crimă din ordinul lui Bonaparte. „Nu văd de ce l-aş fi scăpat pe acest criminal de judecată (…) aveam un tribunal pentru a-1 judeca şi soldaţi pentru a-1 executa. N-am făcut în viaţa mea ceva inutil. Ce interes aş fi avut să cumpăr prin crimă ceea ce mi-ar fi dat, în mod sigur, justiţia?”

* * *

PlLÂTRE DU ROZIER

(François)

Fizician şi aeronaut francez

Data morţii: 15 iunie 1785 (la 28 de ani)

Cauza: accident de balon

Locul: Wimereux (Franţa)

Înhumat: Wimille, lîngă Boulogne (Franţa)

În jurul orei 7.30 dimineaţa, Pilâtre du Rozier îşi începea călătoria împreună cu ajutorul său, Romain, la bordul unui montgolfier suspendat de un balon cu hidrogen. Un prieten îl prevenise pe savant că focul care alimenta aerostatul era prea aproape de gaz:

– Asta-i nebunie curată, domnule, să pui o plită sub o magazie de pulbere!

– Nu-i nimic, răspunsese Pilâtre, am încredere în aerostatul meu!

Aparatul, cu care Pilâtre vroia să traverseze Canalul Mînecii, se îndrepta către coasta engleză. Brusc, a fost văzut schimbînd direcţia şi revenind spre continent, iar balonul cu hidrogen, dezumflîndu-se dintr-odată, s-a lăsat peste nacelă. În flăcări, aparatul a căzut cu o viteză ameţitoare şi s-a zdrobit de pămînt la Wimereux. Pilâtre şi Romain au murit pe loc.

* * *

PlRANDELLO

(Luigi)

Scriitor italian

Data morţii: 10 decembrie 1936 (la 69 de ani)

Cauza: pneumonie

Locul: Strada Antonio Bosio, Roma (Italia)

Înhumat: Agrigento, Sicilia (Italia)

Luigi Pirandello, care scrisese: „Vreau ca moartea să mă secere în plină activitate”, a răcit pe cînd asista la turnarea filmului Omul de nicăieri, după romanul său Răposatul Mattia Pascal. Boala s-a dovedit fatală pentru organismul său debil şi pentru plămînii săi, distruşi de cele o sută de ţigări fumate pe zi: într-o săptămînă, scriitorul s-a stins.

Ultimele sale dorinţe au fost cît se poate de clare: „Moartea mea să fie trecută sub tăcere. Atît pentru prieteni, cît şi pentru duşmani. […] Cînd voi fi mort, să nu fiu îmbrăcat. Să fiu înfăşurat gol, într-un linţoliu. […] Dric de ultima clasă, cel pentru săraci, fără nici un ornament. Şi să nu mă însoţească nimeni, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul şi vizitiul, atît. Să mă ardeţi. Imediat după incinerare, cenuşa să-mi fie împrăştiată; aş vrea ca nimic, nici măcar cenuşa, să nu rămînă din mine. Dacă nu se va putea, urna să îmi fie dusă în Sicilia…”.

Pusă într-o amforă grecească la care scriitorul ţinuse, cenuşa i-a fost păstrată 15 ani la Muzeul arheologic din Agrigento, apoi a fost îngropată sub un pin, lîngă vila Haos, în care se născuse.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI