Cum au murit oamenii celebri… (78)

in Alte știri

 

* * *

POE (Edgar Allan)

Poet, nuvelist şi critic american

Data morţii: 7 octombrie 1849 (la 39 de ani)

Cauza: delirium tremens

Locul: Baltimore, Maryland (S.U.A.)

Înhumat: cimitirul presbiterian din Baltimore

Ajuns la Baltimore în 29 septembrie 1849, Poe a găsit oraşul în febra alegerilor pentru Congres. Bande plătite de diferitele partide umblau prin oraş în căutare de alegători, cărora le dădeau de băut, după care îi duceau la urne. Poetul, cu sănătatea atît de ruinată de alcool, încît un pahar de vin îl ducea aproape la inconştienţă, a fost înhăţat de o şleahtă de ticăloşi şi îmbătat criţă. La 3 octombrie, Poe a fost găsit la Cooth and Sergeant’s Tavern, şezînd pe un scaun, în stare de prostraţie, în cămaşă, cu o zdreanţă de pălărie din împletitură de palmier pe cap, murdar de excremente. Dus la Washington College Hospital, a delirat cîteva zile în şir, chemîndu-l, în repetate rînduri, pe un anume Reynolds, a cărui identitate a rămas pînă astăzi un mister. În zorii zilei de 7 octombrie, şi-a revenit din delir şi, după ce a murmurat, întorcîndu-se cu faţa la perete: „Dumnezeu vine în ajutorul bietului meu suflet”, a trecut la cele veşnice. Şi după moarte, Poe a rămas la fel de agitat ca în timpul vieţii: locul în care a fost îngropat în cimitirul presbiterian din Baltimore fiind pe un teren instabil, groparul a trebuit să arunce peste sicriu de 3 ori pămîntul, care aluneca întruna. La a treia încercare, a spus cu voce tare: „Foarte curios, s-ar zice că domnul Poe nu poate sta locului!”.

* * *

POIRET (Paul)

Croitor şi decorator francez

Data morţii: 28 aprilie 1944 (la 65 de ani)

Cauza: boală de inimă

Locul: Paris (Franţa)

Înhumat: cimitirul Montmartre, Paris

Internat într-o clinică pariziană, Poiret era nemulţumit să vadă în jurul lui surori medicale ale căror uniforme i se păreau dizgraţioase. Cu cîteva clipe înainte să se treacă în nefiinţă, croitorul a mai criticat o dată ţinuta infirmierei care venise să-i aducă medicamentele: „Blestematele astea de uniforme! Cînd vezi aşa ceva, nici nu-ţi mai arde să trăieşti. Bietele de voi, trebuie să vă fac eu o uniformă care să vă stea mai bine. Mai mult apret, o linie suplă. Puţină culoare, sigur, puţină culoare!”. Cînd infirmiera i-a pus la îndemînă un clopoţel, Poiret a început să delireze: „E o prezenţă… E cineva aici… Se întunecă dintr-o dată… Ah! ce drăguţă fată!… atît de tînără, de înaltă, de graţioasă… Rochia asta… e de-a mea!… Splendidă!”. Iar mai tîrziu: „Nu, nu acum! Mai am în mine atîtea rochii frumoase!”.

* * *

POITIERS (Diane de)

Ducesă de Valentinois

Metresa lui Henric al II-lea

Data morţii: 22 aprilie 1566 (la 66 de ani)

Cauza: cădere de pe cal

Locul: castelul Anet, Eure-et-Loire (Franţa)

Înhumată : capela Castelului Anet

În vara anului 1565, călărind la Orleans, Diane de Poitiers a căzut, o dată cu calul ei, care alunecase pe caldarîm. În cădere, ducesa şi-a rupt un picior. Accidentul nu i-a alterat cu nimic frumuseţea, iar cînd a primit vizita abatelui de Brantôme, a continuat să arate cu 30 de ani mai tînără decît era: „Am văzut-o pe această doamnă cu 6 luni înainte să moară, era atît de frumoasă încă, încît ar fi mişcat şi o inimă de piatră… Avea un ten cît se poate de alb, deşi nu se fardase deloc. Cred că, şi dacă mai trăia 100 de ani, această doamnă tot n-ar fi îmbătrînit…”. Proverbiala ei tinereţe părea să promită o viaţă îndelungată, dar accidentul i-a zdruncinat sănătatea. Ea a murit la 22 aprilie. În 18 iunie 1795, sicriul i-a fost profanat de revoluţionari; „frumoasa între frumoase” era în perfectă stare de conservare. Cînd trupul i-a fost aruncat-o într-o căruţă, ca să fie dus la groapa comună, părul i s-a desfăcut, iar buclele ce desfătaseră degetele unui rege au fost împărţite între membrii Comitetului de supraveghere din Anet.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI