Cum au murit oamenii celebri… (80)

in Așa vă place istoria

 

PONIATOWSKI

(Jósef, prinţ)

General polonez şi mareşal al Franţei

Data morţii: 18 februarie 1813 (la 50 de ani)

Cauza: înec

Locul: Leipzig (Germania)

Înhumat: Cracovia (Polonia)

Pentru a nu cădea prizonier, prinţul Poniatowski, care avea misiunea de a acoperi retragerea lui Napoleon la Leipzig, s-a aruncat, împreună cu calul său, în apele umflate ale  rîului Elster, strigînd: „Domnul mi-a încredinţat onoarea polonezilor, doar Domnului i-o voi înapoia!”

* * *

PORCIA

Patriciană, fiica lui Cato din Utica şi soţia lui Brutus, asasinul lui Cezar

Data morţii: anul 42 î.Chr.

Cauza: sinucidere

Locul: Roma

Înhumată: nu se cunoaşte locul

Întrebată cînd va înceta să-l plîngă pe Brutus, Porcia a răspuns: „Cînd voi înceta să trăiesc!”. De teamă să nu-şi pună capăt zilelor, rudele au îndepărtat din casă tot ce i-ar fi putut folosi în acest scop. Nimic n-a fost scăpat din vedere, mai puţin imaginaţia şi hotărîrea ei neclintită, căci Porcia a înghiţit tăciuni aprinşi şi a murit sufocată, în cele mai crîncene dureri.

* * *

PRÉVOST

(Antoine François, abate)

Scriitor francez

Data morţii: 25 noiembrie 1763 (la 66 de ani)

Cauza: autopsie

Locul: Courteuil, Oise (Franţa)

Înhumat: mînăstirea Saint-Nicolas din Acy, Oise

Pe 25 noiembrie 1763, după ce a luat cina – cam copioasă, am zice noi – la călugării benedictini de la Saint-Nicolas din Acy, abatele Prévost a fost  lovit de apoplexie şi s-a prăvălit la rădăcina unui copac din pădurea Senlis, în locul numit La Croix-de-Courteuil, unde se află şi astăzi o cruce. Acolo a fost găsit Prévost a doua zi, fără simţire, ţeapăn şi îngheţat. Pentru că s-a crezut că era mort, oamenii legii au dispus să i se facă autopsia, ca să fie siguri că autorul romanului Manon Lescaut nu fusese asasinat. Cînd bisturiul i-a deschis toracele, „cadavrul“ a slobozit un răcnet de a răsunat întreaga sală. Îngrozit, chirurgul a încercat să coasă incizia, dar rana era mortală, iar ghinionistul abate a mai deschis o dată ochii, doar cît să le arunce tuturor o privire plină de un îngrozitor dispreţ, după care i-a închis pentru totdeauna. Abatele Prévost a fost înmormîntat la mînăstirea benedictină unde cinase pentru ultima oară. În timpul Revoluţiei Franceze, mînăstirea a fost distrusă, iar locuitorii satului din apropiere au furat tot ce le putea fi de folos. Aşa se face că, în 1820, într-o casă  din  vecinătatea  mînăstirii s-a descoperit piatra funerară a abatelui, care era folosită drept spălător.

* * *

PUCHEU (Pierre)

Om politic francez.

Fost ministru de Interne în guvernul de la Vichy

Data morţii: 20 martie 1944 (la 45 de ani)

Cauza: executat prin împuşcare

Locul: poligonul de la Hussein-Dey, Alger (Algeria)

Înhumat: cimitirul din Thiais (Franţa)

Pierre Pucheu a cerut, şi i s-a permis, să comande el însuşi plutonul la execuţia sa, în dorinţa ca „nici un alt ofiţer, în afară de generalul  Henri Giraud, să nu comande această crimă“. Giraud se declarase dispus să-l primească la Alger şi să-i ofere un post într-o unitate combatantă, dar Pucheu fusese arestat de autorităţile gaulliste şi condamnat la moarte.

„Domnilor, s-a adresat el soldaţilor din pluton, vă iert dinainte. Nu faceţi decît să vă supuneţi ordinelor. Nu aveţi nimic de-a face cu acest asasinat politic. N-am nimic cu dumneavoastră. Aveţi toată stima mea şi ţin să vă strîng mîna“, ceea ce a şi făcut, apoi a sărutat crucifixul şi l-a îmbrăţişat pe avocatul său. „Sînteţi gata, domnilor?“ Şi lăsîndu-şi braţul să cadă, a comandat: „Foc!“

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI