Cum au murit oamenii celebri… (82)

in Lecturi la lumina ceaiului

PUŞKIN (Aleksandr Sergheevici)

Poet, dramaturg şi prozator rus

Data morţii: 29 ianuarie 1837 (la 38 de ani)

Cauza: rănit mortal în duel

Locul: Sankt-Petersburg (Rusia)

Înhumat: cimitirul Mînăstirii „Sfîntul Munte“, lîngă Pskov (Rusia)

La 26 ianuarie, Puşkin l-a provocat la duel pe  locotenentul francez d’Anthčs care servea în armata rusă, şi care, curtînd-o pe faţă pe Natalia, soţia lui, îl făcea de rîs. Întîlnirea a avut loc la 27 ianuarie, în locul numit Ciornaia Recica (Pîrîul Negru), la ora 5 după-amiază. D’Anthčs a tras primul. Puşkin a căzut, rănit în abdomen. Toţi au crezut că fusese ucis, dar el s-a ridicat pe jumătate şi a cerut alt pistol în locul celui aflat în zăpadă. Aproape culcat la pămînt, a ţintit îndelung – două minute, potrivit unui martor – şi a tras. D’Anthčs s-a prăbuşit, lovit în torace. Cînd l-a văzut că se clatină, Puşkin şi-a aruncat pistolul în sus de bucurie, strigînd: „Bravo!“, apoi a leşinat. Cînd şi-a revenit, a întrebat:

– L-am omorît?

– Nu, a răspuns un martor, dar l-aţi rănit.

– Ciudat, a spus poetul, am crezut că o să mă bucur, dar văd că nu. În rest, e totuna, cum ne punem pe picioare, o luăm de la capăt.

Dar Puşkin, cu bazinul zdrobit, cu intestinele perforate, n-avea să îşi mai revină… Cu nesfîrşite precauţii, a fost transportat acasă şi instalat în cabinetul său. Doctorul Scholtz nu i-a  ascuns că rana era mortală şi l-a întrebat dacă dorea să-şi vadă prietenii. „Adio, prieteni!“, a spus Puşkin, arătînd spre cărţile din bibliotecă. Agonia a durat două zile, cu dureri atît de crîncene, încît nu a lipsit mult să-şi pună capăt zilelor cu pistolul pe care îl ascunsese sub pleduri. În ultimele ceasuri, alinate de opiu, i-a iertat atît pe d’Anthčs, cît şi pe Natalia, căreia i-a cerut să ţină doliu 2 ani înainte de a se recăsători „cu un bărbat acceptabil“. La 29 ianuarie, a cerut o oglindă, şi-a privit îndelung chipul aproape de nerecunoscut, apoi a rugat să i se aducă un desert care îi plăcea cînd era copil – dude cu sirop. După ce Natalia i l-a dat în gură cu linguriţa, a intrat în delir. A apucat mîna prietenului său Dahl, care-l veghea, şi i-a spus: „Ridică-mă! Mai sus, hai, mai sus!“, explicîndu-i apoi: „Visam că mă caţăr cu tine în lungul cărţilor, de-a lungul rafturilor, şi m-a apucat ameţeala“. La ora 2.45 după-amiaza, Puşkin murmură: „Viaţa s-a sfîrşit… viaţa s-a sfîrşit… abia respir… ceva mă striveşte…“, şi s-a stins.

De teama unor manifestaţii populare la trecerea cortegiului, ştiut fiind că Puşkin arătase întotdeauna convingeri liberale, guvernul a dat ordin să fie dus la cimitir pe o sanie, ascuns sub paie, şi înmormîntat fără nici o ceremonie.

* * *

QUESNAY (François)

Medic şi economist francez.

Fondator al Şcolii fiziocraţilor

Data morţii: 16 decembrie 1774 (la 80 de ani)

Cauza: boală neprecizată

Locul: Versailles (Franţa)

Înhumat: Versailles

„Consolează-te“ – şi-a liniştit Quesnay servitorul, văzîndu-l cum plîngea la căpătîiul său. „Nu m-am născut ca să nu mor. Priveşte portretul ăsta pe care-l am în faţă. Citeşte anul naşterii mele, şi judecă şi tu dacă n-am trăit destul“.

* * *

QUINAULT  (Jeanne-Françoise, zisă Mademoiselle)

Actriţă franceză

Daţa morţii: 1783 (la 84 de ani)

Cauza: boală neprecizată

Locul: Paris (Franţa)

Înhumată: nu se cunoaşte locul

Venit s-o spovedească, preotul de la Saint-Germain l’Auxerrois o îndemna pe Mademoiselle Quinault să lase deoparte cochetăria şi filozofia şi să se gîndească la viitor, adică la moarte. „Viitorul, ofta bătrîna actriţă, e trecutul!“ După care a adăugat, pe un ton ce nu admitea replică: „Vedeţi dumneavoastră, părinte, eu vreau să am pînă la capăt coaforul şi filozoful meu“.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI