Cum au murit oamenii celebri… (84)

in Așa vă place istoria

* * *

RAFAEL

(Raffaello Sanzio, zis)

Pictor italian

Data morţii: 6 aprilie 1520 (la 38 de ani)

Cauza: excese sexuale

Locul: Roma (Italia)

Înhumat: Biserica Santa-Maria-Rotonda, Roma

Vasari atribuie moartea lui Rafael, a cărui sănătate a fost întotdeauna şubredă, excesului de plăceri. „Într-o zi – povesteşte el – Rafael s-a întors acasă cu febră mare. Doctorii au crezut că a răcit. El le-a ascuns excesele din pricina cărora îi era rău, aşa încît i-au luat  sînge din belşug, cînd lui i-ar fi trebuit un întăritor“. Alţii spun că moartea i s-a tras de la o răceală pe care o făcuse grăbindu-se să se înfăţişeze la chemarea Papei.

Pictorul a murit în ziua sa de naştere, în Vinerea Sfîntă. În noaptea aceea, pămîntul s-a cutremurat, producînd fisuri galeriilor pictate de el la Vatican. Se spune că Papa Leon al X-lea, din dispoziţia căruia Rafael a avut parte de funeralii fastuoase, a izbucnit în lacrimi la aflarea morţii protejatului său.

* * *

RALEIGH

(Walter, Sir)

Marinar, explorator, şi om politic englez

Data morţii: 29 octombrie 1618 (la 66 de ani)

Cauza: decapitat

Locul: Londra (Marea Britanie)

Înhumat: Biserica Sainte-Margaret, Westminster, Londra

În drum spre eşafod, Raleigh, înveşmîntat somptuos în catifea neagră, a trecut  pe dinaintea unui bătrîn pleşuv. Văzîndu-l fără nimic pe cap,  şi-a scos pălăria, a luat boneta de dantelă pe care o purta pe sub ea, şi i-a aruncat-o: „Ia-o, prietene, ai mai multă nevoie de ea decît mine.“

Ajuns pe eşafod, Raleigh i-a cerut călăului să-i arate securea cu care avea să-i taie capul. Cum acela se codea, i-a desfăcut mantia, i-a luat  securea de la brîu şi, încercîndu-i tăişul cu degetul, a constatat mulţumit: „Iată un leac zdravăn, o să mă vindece de toate relele.“

* * *

RAMEAU

(Jean-Philippe)

Compozitor francez

Data morţii: 12 septembrie 1764 (la 81 de ani)

Cauza: febră de putrefacţie

Locul: Paris (Franţa)

Înhumat: Cimitirul bisericii Saint- Eustache, Paris

Cum duhovnicul găsise de cuviinţă să cînte rugăciunea pentru muribunzi, în loc să se mulţumească s-o recite, Rameau l-a întrerupt enervat: „Da’ ce dracu îmi cînţi acolo, părinte? Dumneata n-ai pic de voce!“

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI