Cum au murit oamenii celebri… (89)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *

RlGAULT (Raoul)

Jurnalist şi om politic francez

Data morţii: 24 mai 1871 (la 25 de ani)

Cauza : asasinat

Locul: Strada Royer-Collard, Paris (Franţa)

Înhumat: Cimitirul Pere-Lachaise, Paris

La 24 mai, spre ora 3 dupã-amiazã, Raoul Rigault intra în hotelul de pe strada Gay-Lussac numãrul 20. De cîteva zile, cu toatã funcţia sa de procuror al Comunei din Paris, trãgea în versaillezii din Cartierul Latin, şi acum dorea sã doarmã puţin. Dar „duşmanii“, care tocmai ocupaserã Strada Saint-Jacques, îl zãrirã intrînd în hotel. Îl luarã la întrebãri pe proprietar, care încercã sã le înşele bãnuielile, pretinzînd cã ar fi fost altcineva. Dar Rigault, auzind zarvã, coborî şi se predã: „Sînt Raoul Rigault, procuror al Comunei”. Oamenii îl dezarmarã şi îl traserã în spatele baricadei din Strada Royer-Collard. Un sergent versaillez îi ceru sã spunã „Trãiascã armata versaillezã“.  Dar Rigault strigã: „Trãiascã Comuna! Jos asasinii!“, şi muri cu capul ciuruit de gloanţe.

Soldaţii îl buzunãrirã, îşi împãrţirã între ei ceasul şi ce  mai avea în portmoneu, îi smulserã încãlţãrile şi ciorapii, dupã care îi abandonarã cadavrul pe trotuar. Aşa cum era, cu picioarele goale şi buzunarele întoarse pe dos, încasînd cîte un baston de la vreun trecãtor care îl recunoştea, trupul îi rãmase acolo pînã a doua zi dimineaţã, la ora 11.

* * *

RILKE (Rainer Maria)

Scriitor austriac

Data morţii: 29 decembrie 1926 (la 51 de ani)

Cauza: leucemie

Locul: Sanatoriul de la Valmont-sur-Montreux, (Elveţia)

Înhumat: Cimitirul din Rarogne (Elveţia)

La proprietatea sa de la Muzot, Rilke, poetul „Rozelor“, se înţepã cu spinul unei roze! Minuscula ranã se infectã, şi acesta a fost primul semn al bolii. Suferinţa i-a fost atît de cumplitã, încît scria: „Zi şi noapte, zi şi noapte – infernul! Pentru mine, unul, nu va fi nimic nou! Lucrul cel mai grav şi mai greu de acceptat este sã abdici: sã devii bolnav. Un cîine bolnav, e tot cîine. Dar noi, de la un grad de suferinţã încolo, mai sîntem noi înşine?“.

Rilke a dorit sã sufere şi sã moarã singur, fãrã vizite şi fãrã flori, a cãror prezenţã, spunea el: „Întãrîtã demonii de care e plinã camera“, şi refuzînd orice îngrijire. „Vreau sã mor de propria mea moarte, nu de mîna doctorilor“, i-a spus medicului, care voia sã-i facã o injecţie pentru a-i uşura chinurile agoniei.

* * *

RIMBAUD

(Arthur)

Poet francez

Data morţii: 10 noiembrie 1891 (la 37 de ani)

Cauza: osteosarcom generalizat

Locul: Spitalul Conception, Bulevardul Chave, Marsilia (Franţa)

Înhumat: Cimitirul din Charleville- Mezieres, în Ardeni

În februarie 1891, Rimbaud îşi înştiinţã familia cã este bolnav. Crezînd, la început, cã are varice deasupra genunchilor, îi ceru mamei sale ciorapi speciali „mãsura 41“. Nu mai putea  sã meargã: pe targã, cu cîteva kilograme de aur la chimir, pãrãsi Abisinia, unde, de 10 ani, trafica fildeş şi arme. Pe 17 iunie, i-a fost amputat piciorul drept, la un spital din Marsilia. „Şi eu, care tocmai mã hotãrîsem sã mã întorc vara asta în Franţa şi sã mã însor! Adio cãsãtorie! Adio familie! Adio viitor! Viaţa mea s-a dus. Nu mai sînt decît un ciot imobil!“ Întors la familia sa, la Roche, lîngã Charleville, nu a putut suporta climatul din Ardeni şi s-a întors, împreunã cu sora lui, Isabelle, la spitalul din Marsilia. Suferea cumplit, şi firea lui, şi aşa dificilã, era cu atît mai greu de suportat. Înjura, blestema,  le insulta  pe infirmiere şi pe maici, fãrã nici o fricã de Dumnezeu, oprind orice discuţie referitoare la cele sfinte. Totuşi, pe 25 octombrie – dacã e sã dãm crezare mãrturiei foarte îndoielnice a surorii sale – Rimbaud ar fi acceptat sã se spovedeascã, iar preotul, ieşind de la el, i-ar fi spus acesteia: „Ce spuneai, copila mea? Fratele dumitale are credinţã, ba chiar o credinţã cum eu n-am mai întîlnit!“.

Sub efectul morfinei, poetul intrã într-un delir cumplit, în care vedea caravanele din Harare, cu cãmile şi catîri. La 9 noiembrie, Rimbaud i-a dictat surorii sale, pe care o considera drept servitorul sãu abisinian, Djami, o scrisoare comercialã în care era vorba de nişte loturi de fildeş.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI