Cum au murit oamenii celebri… (91)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *

ROLAND

(Manon Philippon, doamna)

Om politic francez

Data morţii: 8 noiembrie 1793 (la 39 de ani)

Cauza: ghilotinată

Locul: Place de la Revolution (astăzi Place de la Concorde), Paris (Franţa) Înhumată: Cimitirul Madeleine, Paris

Cînd Tribunalul revoluţionar i-a pronunţat sentinţa, Manon Roland a spus: „De vreme ce mă socotiţi demnă să împărtăşesc soarta marilor oameni pe care i-aţi asasinat, mă voi strădui să arăt pe eşafod acelaşi curaj ca şi ei…“ A fost dusă la supliciu o dată cu Lamarche, unul dintre administratorii vistieriei, care s-a arătat atît de înfricoşat, încît s-a spus că, dacă doamna Roland a murit ca un bărbat, Lamarche a murit ca o femeie. În momentul cînd acesta, năuc, a trecut prin faţa ei ca să urce primul în căruţă, ea a glumit: „Nu eşti deloc curtenitor. Lamarche, un francez nu trebuie să uite niciodată ce datorează unei femei“. Pe eşafodul ridicat în faţa Statuii Libertăţii, care luase locul Statuii lui Ludovic al XV-lea, doamna Roland rosti celebra remarcă: „Libertate, cîte crime se comit în numele tău!“. Opt zile mai tîrziu a fost găsit cadavrul soţului ei, străpuns de sabie, care se ascunsese la Bourg-Beaudoin, lîngă Rouen. Într-o scrisoare, el explica: „În clipa în care am aflat că soţia mea a fost ucisă, n-am vrut să mai rămîn pe acest pămînt mînjit de crime.“

 

Nu, moartea nu e cîtuşi de puţin un somn veşnic. Ştergeţi de pe morminte această maximă necuviincioasă[…]. Gravaţi, mai degrabă: moartea este începutul nemuririi.

Robespierre (1758-1794)

* * *

ROSTAND (Edmond)

Poet şi autor dramatic francez

Data morţii: 2 decembrie 1918 (la 50 de ani)

Cauza: pneumonie

Locul: Avenue de la Bourdonnais nr.4, Paris (Franţa)

Înhumat: Cimitirul Saint-Pierre, Marsilia (Franţa)

Asistînd în culisele Teatrului Sarah-Bernhardt la repetiţiile cu piesa sa L’Aiglon (Vulturaşul), Rostand răci. După repetiţie, scuturat de frisoane, plecă, împreună cu Sarah Bernhardt, să aleagă redingota ducelui de Reichstadt, pe care ea avea s-o poarte în Actul întîi. Apoi, simţindu-se deja foarte rău, se duse acasă, în Avenue de la Bourdonnais, şi se culcă. Febra urcă, dintr-o dată, la 41 de grade, după care scăzu la 39, şi acolo rămase: era pneumonia care însoţea gripa spaniolă. Abia cînd i se aduse în cameră un balon de oxigen, Rostand realiză gravitatea situaţiei: „De ce nu mi-aţi spus în ce stare mă aflu? Puteam să mă pregătesc şi eu“. După ce rămase un timp pe gînduri a spus: „Cam devreme“. Pe 1 decembrie, abatele Mugnier îi dădu ultima împărtăşanie. S-a stins în ziua următoare, după ce spusese în şoaptă: „Agonie! Agonie!“

* * *

ROUSSEAU

(Jean-Jacques)

Filozof şi scriitor de limbă franceză

Data morţii: 2 iulie 1778 (la 66 de ani)

Cauza: apoplexie

Locul: la marchizul de Girardin, Ermenonville, Oise (Franţa)

Înhumat: Île des Peupliers, Ermenonville, apoi la Panteon, Paris (Franţa)

Diderot povesteşte că, o dată, cînd i-a făcut o vizită la Montmorency, Rousseau, arătîndu-i un iaz, i-a mărturisit:

– De douăzeci de ori am vrut să mă arunc în el, să isprăvesc odată cu viaţa!

– Şi de ce n-ai făcut-o? l-a întrebat Diderot.

– Am încercat apa cu mîna şi era prea rece! a fost răspunsul…

Pe 2 iulie, Rousseau se sculă dis-de-dimineaţă şi se plimbă pînă la ora micului dejun. Cînd se întoarse, bău un bol de cafea cu lapte împreună cu Therese. Apoi aceasta plecă după treburi, şi el îi spuse să nu uite să plătească lăcătuşului; în clipa aceea i se făcu rău. La ora zece nu mai era. Apucase să-i spună celei cu care trăise: „Consolează-te, vezi doar cît de curat şi senin e cerul, iar eu acolo mă duc!“ Pare-se că frumoasa frază i-a fost suflată Theresei de marchizul de Girardin, de vreme ce ea mărturisise că Rousseau a murit „fără să rostească vreun cuvînt“!

Moartea lui Rousseau a făcut să circule zvonul unui asasinat. Rousseau ar fi aflat de legătura Theresei Levasseur cu rîndaşul domnului de Girardin, John Bally, care avea sugestiva poreclă de Nicolas Montretout („arată tot“); se pare că ar fi avut loc o scenă între Rousseau şi Therese, care, văzîndu-se în pericol de a fi alungată în mod ruşinos, l-ar fi lovit pe filozof cu primul obiect care i-a căzut în mînă. Doar că la deschiderea mormîntului, în 1897, s-a constatat că Rousseau avea craniul intact, ceea ce a înlăturat definitiv ipoteza că ar fi fost ucis.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI