Cum au murit oamenii celebri… (92)

in Lecturi la lumina ceaiului

* * *

RUDOLF DE HABSBURG

Arhiduce de Austria. Unicul fiu al împăratului Franz Joseph

Data morţii: 29/30 ianuarie 1889 (la 31 de ani)

Cauza: sinucidere?

Locul: Mayerling (Austria)

Înhumat: Cripta Capucinilor, Viena (Austria)

În noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1889, în pavilionul de vînătoare de la Mayerling, arhiducele Rudolf îşi ucidea, cu un foc de revolver, iubita, Maria Vetsera, apoi se sinucidea cu aceeaşi armă. Moştenitorul tronului austro-ungar avea toate motivele să-şi ia viaţa: grave divergenţe politice cu tatăl său, care îl ţinea departe de putere, boala sa – suferea de migrene cumplite şi avea tulburări de vedere -, un mariaj nefericit cu Stephanie de Belgia, fără a mai pune la socoteală şi pronunţata labilitate psihică ereditară a celor din dinastia Wittelsbach. La 31 de ani, era un om îmbătrînit înainte de vreme şi depresiv. Aceasta a fost versiunea oficială a dramei, infirmată de la bun început de zvonuri, şi confirmată de recentele dezvăluiri ale ultimei suverane a Austro-Ungariei, împărăteasa Zita (în cotidianul vienez Kronen Zeitung din 11-15 martie 1983). Aceasta a afirmat că Rudolf nu s-a sinucis, ci a fost asasinat, pentru că, fiind la curent cu un complot pus la cale împotriva tatălui său şi refuzînd să ia parte la el, devenea un pericol pentru conspiratori. Arhiducele ar fi strigat: „Împotriva Bisericii, da; împotriva tatălui meu, niciodată!“ Ameninţînd că va da totul în vileag, şi-a semnat condamnarea la moarte. Intrînd în detaliile tragediei, împărăteasa Zita precizează: „Totul demonstrează că Rudolf ar fi dus-o pe Maria Vetsera într-o altă parte a pavilionului de vînătoare, ca să n-o compromită, apoi s-ar fi baricadat în camera sa. Cînd asasinii au pătruns în cameră cu ajutorul unei scări, arhiducele se ţinea atît de strîns de masa grea care-i servea drept pavăză, încît se tăiase la degete. Cînd masa  a fost înlăturată, arhiducele a fost omorît. Cît despre Maria Vetsera, după ce a fost, şi ea, ucisă, a fost adusă lîngă Rudolf, pentru a-1 compromite“. Dar cine erau atunci asasinii sau comanditarii lor? Împărăteasa crede că ar fi fost Georges Clemenceau, cunoscută fiind ura lui viscerală faţă de monarhia catolică austro-ungară, şi Cornelius Herz. Acest american de origine bavareză era un om de afaceri care, printre altele, făcuse cablajul electric al Vienei. Bun cunoscător al tehnicii moderne, intenţiona să acapareze reţelele de comunicaţii pentru a deţine puterea. Alte voci au avansat numele lui Bismark. Temîndu-se că Rudolf, odată venit la tron, ar putea scoate Austro-Ungaria din alianţa germană, Bismarck i-o luase înainte, eliminîndu-l. După consumarea dramei, împăratul Franz Joseph  i-a trimis Papei o telegramă – de două mii de cuvinte – prin care cerea încuviinţarea ca fiul său să fie înmormîntat religios. În mod straniu, acest text atît de important, pentru că relata circumstanţele exacte ale morţii arhiducelui, a dispărut din Arhivele Vaticanului. Se cunoaşte doar răspunsul pozitiv al Bisericii, care, la vremea aceea, nu îngăduia funeralii religioase pentru sinucigaşi. Cît despre pavilionul de vînătoare, împăratul a pus să fie dărîmat, iar în locul lui să fie ridicată o mînăstire de carmelite, în care să se înalţe necontenit rugi pentru fiul dispărut.

Se va afla, oare, vreodată, dacă Rudolf a murit „ca o calfă de croitor“, înroşind cu sînge habsburg ultimul act al unei melodrame ieftine, sau, dimpotrivă, arhiducele s-a dovedit, prin purtarea sa „cel mai bun fiu şi cel mai credincios supus“, cum scria Franz Joseph? Dosarul  referitor la această dramă nu a intrat în arhivele familiei, ci a fost remis de către împărat preşedintelui Consiliului, contele Taaffe. Cînd a fost deschis, în  anul 1912, nu s-au găsit decît file albe…

Spirit practic

La moartea celei care îi fusese marea iubire, pictorul şi poetul Dante Gabriel Rossetti (+1882) s-a tînguit în versuri pe care le-a aşezat în sicriul acesteia. Fără precauţia de a-şi păstra o copie. Cîţiva ani mai tîrziu, gîndindu-se că versurile acelea meritau să fie cunoscute de publicul larg, a cerut ca sicriul să fie exhumat, şi-a recuperat manuscrisul şi l-a prezentat editorului său…

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI