Cum au murit oamenii celebri… (99)

in Lecturi la lumina ceaiului

SCIPIO
(Q.Caecilius Metellus Scipio)
General roman
Data morţii: februarie 46 î.Chr.
Cauza: sinucidere
Locul: Marea Mediterană, în largul Tunisiei
Înhumat: nu se cunoaşte locul
După înfrîngerea de Ia Thapsus, corabia cu care Scipio fugea spre Africa a fost prinsă din urmă de armata lui Cezar. Pentru a nu cădea în captivitate, Scipio s-a sinucis, împlîntîndu-şi sabia în trup. Duşmanii săi, odată galera capturată, au început să întrebe „Unde e generalul?” Atunci, cu un ultim efort, Scipio le-a răspuns: „Generalul e în siguranţă!”, apoi şi-a dat sufletul.
* * *
SCOTT (Robert Falcon)
Explorator englez
Data morţii: 30 martie 1912 (la 44 de ani)
Cauza: frig şi epuizare
Locul: Antarctica
Înhumat: în locul unde a murit
Ajuns la 18 ianuarie la Polul Sud – atins de Roald Amundsen cu o lună înainte – căpitanul Scott a luat drumul înapoi chiar în ziua următoare, împreună cu cei patru membri ai expediţiei sale: Edgar Evans, Adrian Wilson, Lawrence Oates şi Henry Robertson Bowers. Oamenii erau epuizaţi şi dezamăgiţi; poneii, care cărau alimentele şi echipamentul, pieriseră toţi, şi mai aveau încă 1500 kilometri de străbătut, la minus 30 de grade, ca să ajungă înapoi la bază. Evans a murit la 17 februarie. Oates a dispărut la 17 martie, în viscol. La 21 martie, cei 3 supravieţuitori şi-au instalat ultima tabără. Mai aveau hrană pentru două zile şi gaz pentru o masă. Pe 29 martie, Scott scria în jurnal: „Din 21, furtună încontinuu (…) Am stat tot timpul pregătiţi să pornim spre baza aflată la 20 de kilometri, dar vîrtejurile de zăpadă mînate de furtună nu mai contenesc. Nu mai avem ce spera. Nu ne lăsăm, dar sîntem din ce în ce mai sleiţi; n-o mai putem duce mult. E îngrozitor. Nu mai pot scrie. Pentru numele lui Dumnezeu, aveţi grijă de ai noştri”. Aşa se termina jurnalul său, găsit la un loc cu cîteva scrisori. Pe 8 noiembrie, a fost descoperit cortul, în parte acoperit de zăpadă, cu cele 3 trupuri îngheţate. „Wilson şi Bowers, în sacii lor, păreau că dorm. Scott, şezînd cu spatele rezemat de stîlpul cortului, cu însemnările alături, avea un braţ petrecut peste pieptul lui Wilson, ca într-un gest prietenesc”. Cortul a fost coborît peste trupurile lor, iar deasupra s-a grămădit zăpadă şi s-a pus o cruce făcută din schiurile găsite la intrarea în cort.

* De multe ori, omul dovedeşte prin moarte că merită să trăiască.
Francis Ponge, poet şi eseist francez (1899-1988)
* * *
SCRIABIN
(Alexandr Nicolaevici)
Compozitor rus
Data morţii: 14 aprilie 1915 (la 43 de ani)
Cauza: septicemie
Locul: Moscova (Rusia)
Înhumat: Cimitirul Novodevicie, Moscova
În timpul unui turneu în provincie, Scriabin a fost înţepat la buză de o muscă purtătoare de antrax. La început, n-a dat nici o atenţie, dar cînd s-a întors la Moscova, i-a apărut un furuncul şi a făcut febră. Doctori după doctori s-au perindat la patul lui. I s-au făcut cîteva incizii. Zadarnic.
Cu cîteva ore înaintea sfîrşitului, a fost auzit întrebînd, ca şi cum ar fi desluşit o prezenţă: „Cine e acolo?”

(va urma)
Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI