Cum îşi bate joc Romînia de o rezervaţie naturală unică în Europa (1)

in Război corupției

Aria protejată se află în imediată apropiere de oraşul Tecuci (judeţul Galaţi) şi este complet abandonată. Locul nu este marcat în nici un fel, este plin de gunoaie şi este la îndemîna celor care sapă după nisip pentru construcţii. Aici s-a descoperit singurul schelet întreg de mamut de pe teritoriul României.
La cîţiva kilometri de centrul oraşului Tecuci, către răsărit, pe dealul cu aspect de dună ce separă aşezarea urbană de comuna Matca, se află un loc unic în România: Rezervaţia Fosiliferă Rateş. Numele locului vine de la apa curgătoare Rateş (în fapt un fel de braţ al rîului Bîrlad), însă foarte puţină lume ştie despre ce-i vorba, căci „vedeta” zonei este imensa groapă de gunoi în care se adună deşeuri din cel puţin şase judeţe ale Moldovei. Locul trezeşte oricărui trecător, de altfel, un sentiment ciudat. Este un amestec bizar de bălării cît omul, cu iz înţepător, şi de terenuri agricole lucrate impecabil, de negustori de legume şi de căruţe ale scormonitorilor prin gunoi. Contextul este întregit cumva de permanenta vînzoleală a camioanelor cu gunoi şi de turmele de vite care se căznesc, la propriu, să pască iarba săracă, aspră şi nisipoasă, de pe valea Rateşului. În tot acest peisaj, este greu să găseşti pe cineva care să-ţi povestească despre Rezervaţia Fosiliferă Rateş. Nici măcar locuitorii din Cernicari, cartierul cu caracteristici de cătun al Tecuciului, nu ştiu prea multe, căci s-a scurs prea mult timp de cînd profesorii veniţi de la Galaţi au dat ocol locului şi l-au scormonit în lung şi în lat. Şi totuşi, acolo, în coasta satului lor se află, neştiut, unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Europa. Sub copitele vacilor, la circa 6-10 metri adîncime, zac, de-a valma, mii de fragmente fosilizate de animale. Sînt vechi de circa 1,8 milioane de ani şi sînt adevărate comori. Însă, pentru localnici, ca şi pentru autorităţile statului român, toate acestea nu fac nici cît o ceapă degerată. Şi nu ne poate contrazice nimeni că nu-i aşa, căci zona sitului arată deplorabil: bălării, gunoi, excavaţii făcute ilegal pentru a scoate nisipul necesar să astîmpere „foamea” sutelor de şantiere de contrucţie din vecinătate.
În căutarea custodelui pierdut
Fiind vorba de o arie protejată prin lege (a fost desemnată rezervaţie naturală prin Legea nr. 5 din 2000) ne-am fi aşteptat ca la Rateş să existe un custode şi măcar nişte marcaje adecvate, dacă nu cumva o hartă mare, explicaţii ştiinţifice, ba chiar un punct de informare. Ei bine, nimic din toate acestea nu există. Doar un cîmp puternic îmburuienat şi un mal abrupt de unde, în mod cert, se extrage nisip. Asta, deşi o astfel de activitate este strict interzisă acolo. La fel de complicat ne-a fost să aflăm cine gestionează rezervaţia. Primăria de la Tecuci, pe teritoriu administrativ al căreia se află aria protejată, s-a rezumat la tăcere, nederanjîndu-se să răspundă la adresa formulată de cotidianul „Adevărul”. La rîndul lui, Muzeul de Istorie a negat vreo responsabilitate, la fel ca mai toate instituţiile din judeţ. Responsabilitatea am dibuit-o într-un final, după zile de căutări, la Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Galaţi. Amintita instituţie recunoaşte că este singurul responsabil de aria protejată, dar ne dă asigurări că totul este sub control, chiar dacă toate sesiunile pentru găsirea unui custode au eşuat, una după alta, în ultimii ani. „Starea de conservare a obiectivelor de conservare din cadrul Rezervaţiei naturale Locul Fosilifer Rateş nu a suferit modificări. Nu au fost făcute în ultimii ani săpături, cercetări ştiinţifice care să ateste prezenţa aspectelor importante din punct de vedere paleontologic care face obiectul protecţiei”, ne-a transmis APM Galaţi sub semnătura directoarei Carmen Sandu. Dincolo de exprimarea alambicată răzbate un mesaj simplu: AMP nu a autorizat nici o săpătură la Rateş, deci orice eventuală excavaţie este ilegală, iar orice distrugere nu este imputabilă administratorului legal al ariei protejate. Căci, ca să fie clar, distrugeri există în zona sitului, mai ales că nu există nici un fel de pază, mizîndu-se pe faptul că fosilele ar fi la peste 10 metri adîncime. În teorie. În practică, însă, aria protejată este delimitată de un mal abrupt în care se sapă la mai mult de zece metri adîncime.
Singurul schelet întreg de mamut din România s-a găsit la Rateş
Evident, la Rateş nu sînt zăcăminte de petrol sau de diamante. Doar nişte oase vechi, pietrificate – cum ar spune profanii. Totuşi, aceste relicve de animale, vechi de circa 1,8 milioane de ani, fac din aria de 1,5 hectare un loc special, care are cîteva caracteristici unice în Europa. Fosilele de la Rateş aparţin perioadei Cuaternarului, respectiv celor două diviziuni ale acestei ere: Pleistocen şi Holocen. În această perioadă se încheie evoluţia de sedimentare a Platformei Scitice, prin alternanţa de pietrişuri, argile şi nisipuri. „Pe cîmpurile înalte, se depun depozite groase de loess în condiţii eoliene, materialul provenind, probabil, din depozitele glaciare din Carpaţi. Format pe stiva de sedimente preholocene (luturi loessoide, nisipuri, marne, pietrişuri) relieful Tecuciului este foarte tînăr, de 8.000 – 10.000 de ani. Flora şi fauna Cuaternarului sînt oarecum asemănătoare celei de astăzi. Datorită glaciaţiunilor, flora alternează între elemente de tundră şi păduri dominate de elemente arctoterţiare, această pendulare
s-a făcut de la nord spre sud în funcţie de oscilaţiile climatice”, scrie despre zonă profesorul Ovidiu Vrabie. Trebuie amintit că în această rezervaţie a fost descoperit singurul schelet complet de mamut de la noi din ţară, iar în colecţia Muzeului de la Tecuci se află 814 piese, într-o colecţie înregistrată de Academia Română, incluzînd moluşte şi fragmente de schelete de mamifere precum: elefantul sudic, mamutul, rinocerul lînos, cerbul gigant şi zimbrul. Dintre aceste piese se remarcă: o măsea de mamut (Elephas Primigenius), molari de Dinotherium Gigantisimum şi un craniu de bour (Bos primigenius). În marea lor majoritate, aceste fragmente au fost recuperate de la muncitorii ce lucrau la cariera de prundiş şi nisip, în timpul cercetărilor făcute de C. Solomon şi Mihail Dimitriu.

(va urma)
Costel Crîngan

COMENTARII DE LA CITITORI