CUM MAI MERGE P.R.M.?

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Am fost întrebat, de nenumărate ori: Cum mai merge PRM? Prima tentaţie e să răspund: Unde să meargă? Dar mi-o reprim. Întrebarea e de bun-simţ şi se poate pune cu privire la orice: la o echipă de fotbal, la un ansamblu artistic, la o publicaţie. În ceea ce-l priveşte, Partidul România Mare face exact ceea ce fac şi eu, preşedintele său fondator: ne ţinem bine în şa, rezistăm, mergem înainte. Acei ticăloşi care se prefac a uita că acesta e un partid de lider – şi mă refer, în principal, la geambaşii de la „institutele“ de sondare – iau drept realitate dorinţa lor şi a celor care îi plătesc. E clar că electoratul naţionalist e miza acestui joc sinistru, de-a sondajele. Aduceţi-vă aminte cu ce fanfară se lansau la apă partiduleţele lui Gigi Becali, Teodor Meleşcanu, Dan Diaconescu. Toate au fost ca nişte femei gonflabile: le-au umplut unii de salivă şi de tot felul de secreţii, dar ele n-au rămas gravide şi, rînd pe rînd, s-au dezumflat. Mai nou, banda interlopă de pe Şos. Kiseleff încearcă să creeze, din niscaiva reziduuri, un partid-anexă (cărucior de aragaz) al PSD, intitulat România Unită. Idee în care animalul lacom de bani Bogdan Teodorescu a creditat această glumă proastă (parodie la Rusia Unită) cu… 3%! De ce? Ca să creeze impresia că electoratul naţionalist se duce acolo, sub aripa protectoare a unui puţoi cu barbă de ţîrcovnic, pe nume Diaconu şi nu mai ştiu cum, care e atît de mic încît nu ajunge nici pînă la clanţa uşii. Orice să fie, numai Vadim nu! De ce? Pentru că eu sînt cine sînt. Intransigent. Incoruptibil. Cu mine nu le va merge, niciodată, trădătorilor de Neam şi Ţară. Uitaţi-vă la viermuiala, zilnică, de la posturile de televiziune. Ce-ar putea să caute un om ca mine alături de nişte caricaturi, sau impostori ca Niels Schnecker, Radu Cristescu, Bogdan Chirieac, Robert Turcescu, Ana Birchall, Monica Tatoiu, Dan Andronic, Teodor Atanasiu, Mara Bănică, Adrian Ursu, Cozmin Guşă, Adrian Izvoranu? A reţinut cineva, vreodată, vreo idee din capetele pline de fumuri ale acestor băgători de seamă? Zi de zi, pînă dincolo de miezul nopţii, televiziunile îi găzduiesc pe aceşti vorbitori de „limbă gimnastică“. Pe unii i-am văzut că au făcut turnee, pe la 3-4 posturi TV pe zi. Total lipsiţi de cultură adevărată, specializaţi în ciupeli de prin „almanahe“ – aceşti palavragii ilustrează o vorbă de spirit a lui Tristan Tzara: „Gîndul se alcătuieşte în gură“. Ratingurile emisiunilor unde participă aceşti tăietori de frunză la cîini abia dacă ajung pînă la genunchiul broaştei. Broască aflată, oricum, în gîtul lui Ioan Oltean. Încă o dată întreb: adepţii mei mă văd stînd la aceeaşi masă cu prostul fudul Cozmin Guşă, sau cu baba isterică Monica Tatoiu? Niciodată. Din păcate, politica românească e ca un bazin olimpic, în care nu e apă limpede, cu irizări albastre, ci mocirlă. Oricît de bun înotător ai fi, nu rezişti, te sufocă duhoarea pestilenţială. Iar refuzul meu de a participa la o astfel de competiţie sordidă, în anturaje rele, e dictat şi de faptul că, spre deosebire de toţi ceilalţi oameni politici, eu am ce face. Eu scriu cărţi. Fac două publicaţii. Am o bogată viaţă spirituală.

Cei care mă întreabă ,,Cum mai merge P.R.M.?“ ar trebui să-mi răspundă, la rîndul lor, la o întrebare: Voi ce aţi alege, dacă aţi avea bruma mea de talent? N-aţi opta pentru o activitate care v-ar asigura, dacă nu nemurirea, măcar o operă literară? ,,Timpul vieţii ni-i scurt“ – scria amicul meu Adrian Păunescu. Iar eu, la rîndul meu, ziceam, în volumul de ,,Distihuri“: ,,Eu ca voi sînt viaţa toată/ Voi ca mine, niciodată!“.

Dar politica e altceva decît literatura. Nu pot ieşi din politică, fiindcă atunci chiar că se va prăbuşi ceva în moralul Poporului Român. Am să rămîn pe baricade. Am să lupt cu metodele şi armele mele. N-am trădat în viaţa mea. Nu-mi e uşor, desigur, dar alţi sacrificaţi, mult mai importanţi decît umila mea persoană, au păţit-o şi mai rău. Mă gîndesc la Isus Christos, dar şi la Martirii Neamului Românesc.

Nu trebuie să-i poarte nimeni de grijă Partidului România Mare. El aşteaptă, disciplinat, cu arma la picior. El îşi ţine rangul său şi n-a intrat la combinaţii compromiţătoare niciodată, nici măcar cînd unii trăgeau de el să-l ia la guvernare. Aşa că nu va capitula nici acum, cînd roata dinţată a Justiţiei face ravagii prin aşa-zisa clasă politică. Încă o dată vă întreb: aţi văzut numele meu în vreun Denunţ Penal, sau în vreo anchetă? N-aţi văzut şi nici nu veţi vedea. De ce? Fiindcă integritatea mea e mai presus de orice dubiu. Aşa e şi P.R.M. Fie că merge, fie că stă pe loc, el există şi are forţele intacte. El le stă ca un spin în ochi mafioţilor străini şi băştinaşi care au nenorocit această ţară. Vine, ea, şi vremea noastră. Şi atunci va fi scrîşnetul dinţilor şi nu se va găsi gaură de şarpe unde să se ascundă vampirii şi asasinii economici care au supt sîngele acestui popor.

CORNELIU VADIM TUDOR

20 mai 2015

COMENTARII DE LA CITITORI