Cum pierde România adevăratul „Război hibrid“

in Editorial

Motto: „Faceţi întuneric în sufletele oamenilor, şi vor veni stafiile, care vă vor gîtui”. (Nicolae Iorga)

Eveniment de maximă importanţă pentru orice democraţie, Referendumul suscită un firesc interes. Firesc, pentru o ţară… normală. Scriam duminică, în ultima zi a Referendumului, după ce Biroul Electoral Central a transmis datele prezenţei la vot la ora 16, că demersul naţional pentru modificare Constituţiei se îndreaptă către un eşec major. Dar, mai ales, scriam că prin acest eşec se dovedeşte că România a pierdut „războiul hibrid”. Da, acum vedem adevărata faţă a misterioasei sintagme, folosită actualmente de unii vectori de influenţă români ca un fel de ataşament obligatoriu la orice e legat de Rusia. Dar, oare Rusiei trebuie să i se ataşeze sintagma? Hai să vedem cum o defineşte Dan Dungaciu, preşedintele LARICS, un ONG finanţat de stat pentru a combate „războiul informaţional”: „În războiul hibrid, esenţiale nu sînt doar slăbiciunile militare, ci mai ales cele societale, adică cele non-militare, pe care cel care generează agresiunea încearcă să le fructifice: tensiuni etnice, instituţii slabe şi corupte, dependenţă economică/energetică etc.

Bazat pe aceste slăbiciuni, un război hibrid comportă acţiuni diverse, de la terorism la propagandă mediatică. (…) Un stat slab este ţinta predilectă a unui război hibrid. Stat slab înseamnă stat fără instituţii puternice, cu cetăţeni dezangajaţi faţă de stat sau chiar ostili lui, dependent economic de potenţiali inamici, măcinat de corupţie, deci uşor de infiltrat la nivelul deciziei strategice.

Vă propun un exerciţiu – hai să înlocuim „război hibrid” cu sintagma „parteneriat strategic”. Şi ce descoperim?

Că, de cînd sîntem în acest „parteneriat strategic” ne-am umplut de tensiuni sociale – animozităţi între (românii din diverse) provincii, mai nou pe bază de orientare sexuală, în embrion sînt şi cele pe bază religioasă. Apoi, de cînd cu NATO şi parteneriatul strategic, am devenit „cel mai corupt stat”, fapt pe care oficialii „parteneri strategici” ni-l amintesc de fiecare dată! Practic, direct sau prin intensa propagandă mediatică, ei au convins populaţia că România are „instituţii slabe şi corupte”. Greşesc cu ceva? Ia daţi căutare pe Google după Hans Klemm, Victoria Nuland, Dean Thompson, în fine, orice oficial american care a avut treabă cu noi. În plus, „parteneriatul” şi anexa lui, „integrarea”, au dus la desfiinţarea ramurilor productive ale economiei, dar şi a celor comerciale, ba chiar şi energetice (desfiinţarea minelor, înstrăinarea resurselor de petrol şi gaze, capacităţilor de rafinare, controlul NuclearElectrica prin Fondul Proprietatea, preluat de americani). România este actualmente în „dependenţă economică/energetică etc.”. Cu alte cuvinte, România este ceea ce spune Dan Dungaciu: „un stat slab”, deci o „ţintă predilectă a unui război hibrid”. Şi ce mai spune specialistul citat? „Stat slab înseamnă stat fără instituţii puternice, cu cetăţeni dezangajaţi faţă de stat sau chiar ostili lui”. Adică exact ce vedem de ani buni încoace – de cînd am devenit convinşi că instituţia fundamentală a democraţiei, Parlamentul, este corupt şi incompetent – şi fapt care a fost confirmat acum la Referendum, cînd s-a dovedit că şi instituţia care deţinea locul 1 în topul încrederii nu mai are credibilitate în zona faptică: Biserica!

Să reamintim că demersul a avut la bază o iniţiativă a peste 3 milioane de cetăţeni, că a fost susţinut de majoritatea parlamentară, de Biserica Ortodoxă Română şi de cultele neoprotestante, de majoritatea presei, de figuri publice de mare notorietate – deci, de principalii vectori de comandă ai statului şi de influenţare a opiniei publice. Şi, cu toate acestea, populaţia nu a fost interesată! Se poate spune că, prin această atitudine, populaţia a dovedit acea „dezangajare”, chiar ostilitate faţă de îndemnurile celor citaţi, inclusiv a instituţiilor şi reprezentanţilor statului – de care vorbeşte Dungaciu. Un singur aspect nu concordă între definiţia citată a „războiului hibrid” şi „parteneriatul strategic” – în accepţiunea lui Dan Dungaciu, se vorbeşte de un stat „uşor de infiltrat la nivelul deciziei strategice”, pe cînd în situaţia „parteneriatului strategic” e… impunere, pur şi simplu! De la serviciile speciale, pînă la hotărîri în consilii de administraţie, deciziile strategice sînt luate în aşa-zis „parteneriat” – dar, cum se face… doar în sensul ascultării, cedării şi chiar efectuării de plăţi de către România! Da, am uitat, dar e deja de la sine înţeles – statul român e „măcinat de corupţie”, iar „potenţialii inamici” sînt în jurul nostru, dar şi printre noi – este partea subînţeleasă a „parteneriatului strategic”! Ca să înţeleagă cei mai tineri şi să îşi aducă aminte cei mai bătrîni – România, altădată independentă energetic şi economic, dar şi singurul stat fără datorii şi unul dintre cei mai activi vectori ai păcii mondiale este, de cînd cu „parteneriatul strategic”, coruptă şi permanent „ameninţată”!

Se poate spune că Dan Dungaciu are perfectă dreptate: există război hibrid, iar România este victima unui asemenea tip de agresiune care se numeşte „parteneriat strategic”. Referendumul a fost o mare bătălie pierdută în acest război. Iar consecinţa cea mai gravă a înfrîngerii României este chiar confirmarea stării de colonie chiar de către români, prin atitudinea lor la Referendum. „Războiul hibrid despre care vorbesc mulţi există – iar acum se dovedeşte că România l-a pierdut, asta pentru că nu a înţeles ce fel de «aliaţi» are”, scriam duminică şi ilustram cu o fotografie de la o „paradă gay”, de la Bucureşti. În prim-planul fotografiei apar fostul ambasador al Marii Britanii, Paul Brummell, adjuncta lui Hans Klemm, Abigail M. Rupp, precum şi reprezentanta Comisiei Europene, Angela Cristea… şi alţi aliaţi…

Interesant este că duminică, la circa două minute după ce am publicat articolul despre „Războiul hibrid”, Realitatea Media, trust despre care se spune că ar fi al „serviciilor”, l-a şi preluat – cu atacurile de rigoare. De parcă îl aştepta! Mai menţionez că institutul condus de Dungaciu, LARICS, de care vorbeam mai înainte, găzduieşte atacuri contra guvernului – de la care primeşte finanţarea! – şi a „propagandei ruse”, în condiţiile în care aceasta din urmă a apărat Guvernul şi instituţiile României în sute de articole – şi a combătut mişcările anarhice, antinaţionale, care au stat la baza atitudinii de boicot a Referendumului. Faţă de cele de mai sus, provoc pe oricine să găsească „propagandă” de orice fel în această analiză; este pur şi simplu un fragment dintr-o stare de fapt mult mai amplă, dintr-un război hibrid, în care pierdem în fiecare zi – duşi de mînă de „marele frate”, ce să ne mai ascundem după degete!

DRAGOS DUMITRIU

COMENTARII DE LA CITITORI