Cum s-au născut unele personaje de animaţie, îndrăgite de copii

in Lecturi la lumina ceaiului

Mulţi dintre micuţi sînt atraşi de cîntecul îndrăgitei ciocănitori Woody, rămînînd neclintiţi în faţa micilor ecrane, pentru a urmări palpitantele aventuri ale năzdrăvanei înaripate. Iată, pe scurt, povestea acestui simpatic personaj al filmului de animaţie, care ne farmecă pe toţi, indiferent de vîrsta pe care o avem.

În 1941, în timp ce-şi petreceau luna de miere, într-o cabană, la munte, Walter Lantz, creatorul de desene animate, şi soţia sa, Gracie, nu au avut nici o clipă de linişte, din cauza unei ciocănitori care, cu loviturile sale puternice de cioc, a reuşit să perforeze, efectiv, acoperişul cabanei. Artistul nu a putut, sub nici o formă, să o determine pe insuportabila pasăre să-şi înceteze activitatea distructivă. Apoi, Lantz s-a gîndit să o introducă, pe post de personaj secundar, într-unul din serialele de desene animate, avîndu-l, ca erou principal, pe un ursuleţ panda. La început, studiourile ,,Universal“ i-au respins această idee, considerînd personajul ciocănitoarei ca neinteresant. După cum se vede, responsabilii de acolo s-au înşelat. Astăzi, ciocănitoarea Woody, ajunsă la vîrsta de 75 de ani, este una dintre marile ,,vedete“ ale programelor TV pentru copii din peste 60 de ţări ale lumii, fiind îndrăgită, în egală măsură, de nepoţi şi de bunici. Încă un amănunt: hohotitul său, atît de caracteristic, imitat, cu încîntare, de cei mici, aparţine, de fapt… soţiei lui Lantz, Gracie.

Un alt personaj, deosebit de îndrăgit de copii, este adorabila căţeluşă din filmul de animaţie ,,Doamna şi Vagabondul“, răsfăţata stăpînilor ei, Jim Dear şi Darling. Proiectul celebrului film de desene animate a pornit de la un fapt real. Producătorul şi regizorul Walter Elias Disney (1901-1966), pe cînd avea 24 de ani, a uitat, într-o zi, de promisiunea făcută soţiei sale, de a lua masa împreună. Pentru a-şi îndrepta greşeala, la întoarcerea acasă, el i-a adus acesteia un cadou. Dintr-o cutie de pălării, a scos un căţeluş simpatic, de care, în scurt timp, ambii soţi s-au ataşat foarte mult. Dorind să-i dedice un film micului patruped, pentru început, Disney s-a gîndit la un scurt-metraj de animaţie. Descoperind, însă, povestea lui Ward Greene, în anul 1943, el şi-a propus să realizeze un film de lung-metraj. În acest fel, i-a găsit căţeluşei, pe nume Lady, un partener: nimeni altul, decît ,,Dan cel Fericit“, cîinele care fluiera, protagonistul cărţii lui Greene. Pînă cînd a primit numele de ,,Vagabondul“, simpaticul animal a cunoscut şi alte nume, precum: Homer, Raga, Bozo ş.a. Încurajat şi stimulat de ideile lui Disney, Greene s-a aşezat imediat la masa de lucru şi a transformat povestea într-un scenariu de film. În felul acesta s-au născut romanul ,,Doamna şi Vagabondul“ şi, apoi, celebrul lung-metraj de desene animate, primul de acest gen, lucrat în sistem cinemascop. După cum îşi aminteşte regizorul de animaţie Eric Larson, au fost alese, drept modele ale celor două personaje, cockerul spaniel al actriţei Verma Felton (pentru Lady) şi un căţel salvat de la înec (pentru Vagabondul).

Mickey Mouse, şoricelul năzdrăvan, aflat, azi, la vîrsta venerabilă de 85 de ani, s-a născut la 18 noiembrie 1928, odată cu premiera filmului ,,Steamboat Willie“ (Vaporul lui Willie), fiind realizat de Ub Iwerks şi Walt Disney. Personajul Mickey avea un cap exagerat de mare, urechile rotunde şi a fost înzestrat de creatorii săi cu o voce subţire. La premiera din 18 noiembrie 1928, cei doi desenatori, Iwerks şi Disney, au sărbătorit, purtînd masca lui Mickey Mouse pe faţă, şi întîiul lor succes internaţional, filmul ,,Steamboat Willie“ fiind primul film sonor de animaţie. În scurt timp, năzdrăvanul şoricel a devenit mai popular decît actorul Clark Gable, iar, în prezent, potrivit unor studii, ar rezulta că Mickey Mouse ar fi mai cunoscut, pe glob, chiar decît Moş Crăciun. Industria dezvoltată în jurul celebrului erou a înflorit în timp record, iar în Statele Unite s-au deschis nenumărate magazine în care se comercializau piese vestimentare, genţi, cărţi şi caiete, avînd imprimat chipul şoricelului-vedetă. În pofida marii sale popularităţi, în unele ţări arabe, cum ar fi Arabia Saudită, Mickey Mouse e declarat personaj indezirabil, la iniţiativa unui şeic. Hitler, deşi avea o slăbiciune pentru şoricelul american, nu a vrut ca acesta să ,,ţopăie“ pe teritoriul ţării sale, astfel că, în 1937, năstruşnicul personaj a fost interzis în Germania. După ce, în timpul celui de-al II-lea război mondial, a intrat într-un con de umbră, în anii ‘50, Mickey se întoarce atît pe marele ecran, cît şi în desenele din diverse publicaţii, recucerindu-şi poziţia fruntaşă în clasamentele de popularitate. La împlinirea a 50 de ani (18 noiembrie 1978), Mickey Mouse a primit propria stea pe faimosul Bulevard Walk of Fame, din Hollywood. Şoricelul a fost, într-adevăr, o stea norocoasă şi pentru realizatorul său, Walt Disney, care a declarat că Mickey Mouse, născut într-o perioadă dificilă din cariera sa, l-a salvat de toate grijile pe care le avea. Atunci, în 1932, el a primit, pentru creaţia sa, un Premiu Oscar onorific. În anii ‘50, ,,Mickey Mouse Club“ a fost una dintre cele mai populare emisiuni TV pentru copii din SUA, iar şapca neagră, cu urechi de şoarece, purtată de invitaţii din studio, a devenit unul dintre cele mai vîndute produse comerciale din istorie.

GHEORGHE BRAŞOVEANU

COMENTARII DE LA CITITORI