CUM SĂ NE ÎMPĂRTĂŞIM CU CHRISTOS (1)

in Pagină creştină

Rînduiala Sfintei Împărtăşanii pentru creştinii-ortodocşi este aşa cum învaţă Sfînta Scriptură şi toţi Sfinţii Părinţi din cursul veacurilor: „Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănînce din pîine şi să bea din pahar”. (I Corinteni 11, 28)
Aceste cuvinte fac referinţă la Taina Spovedaniei, căci nimeni nu se poate împărtăşi fără mărturisirea păcatelor şi binecuvîntarea preotului. Mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului trebuie să fie:
* Completă, adică să cuprindă toate păcatele săvîrşite după Botez sau, mai exact, de la ultima spovedanie şi să nu ascundă nimic din cele făptuite;
* Sinceră şi făcută de bunăvoie;
* Secretă (adică făcută în taină între duhovnic şi credincios);
* Cu umilinţă şi cu zdrobire de inimă, adică avînd părere de rău pentru păcatele săvîrşite şi cu hotărîrea sinceră de a nu le mai face. Simpla înşiruire a păcatelor, fără pocăinţă adevărată şi fără hotărîre de îndreptare, nu aduce iertarea păcatelor, căci zice Domnul: „De nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel”. (Luca 13,5)
Păcatele săvîrşite de către credincioşi pot fi păcate grele sau de moarte şi păcate uşoare. „Este păcat de moarte… şi este păcat nu de moarte”. (I Ioan 5, 16)
Păcatele uşoare sau cu putinţă de a fi iertate nu au ca urmare pierderea harului dumnezeiesc, ci numai o slăbire a lucrării harului în sufletul credinciosului. Nimeni nu a fost scutit de păcate uşoare, nici chiar drepţii. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi”. (I Ioan 1, 8)
Păcatele grele sau de moarte îi răpesc credinciosului harul dumnezeiesc, care este viaţa lui, şi-i pregătesc moartea, chinurile iadului: „Nu ştiţi oare că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahenii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu”. (I Corinteni 6, 9-10)
Păcatele grele sau de moarte se iartă, dar numai în baza canonului (a penitenţei). De exemplu, pentru avorturi sau paza cu anticoncepţionale sau cu steriletul, prin care se fac tot avorturi, oprirea de la Împărtăşanie este de 20 de ani. Preacurvia se opreşte de la Împărtăşanie 15 ani; este atunci cînd bărbatul are femeia lui legiuită prin Biserică şi păcătuieşte şi cu alta sau invers, cînd femeia are bărbatul ei şi păcătuieşte şi cu altul.
Desfrînarea se canoniseşte 7 ani oprire de la Împărtăşanie. Este atunci cînd o fată şi un băiat păcătuiesc înainte de cununia religioasă.
Toate păcatele grele sau de moarte cu penitenţele şi oprirea de la Sfînta Împărtăşanie sînt expuse în Pidalion şi în Pravila bisericească.
Pregătirea pentru Sfînta Împărtăşanie este de două feluri: trupească şi sufletească. Ea constă din: a) spovedanie – numai copii pînă la 6-7 ani se pot împărtăşi fară spovedanie; b) împăcarea cu toţi; c) înfrînarea de la orice poftă (împreunare trupească) cel puţin cîteva zile înainte şi postire de bucate (mîncare de sec); d) citirea pravilei pentru Sfînta Împărtăşanie.
Nu li se poate da Sfînta Împărtăşanie bolnavilor căzuţi în inconştienţă sau celor ieşiţi din minţi (nebuni).
Sfînta Împărtăşanie îi este de mare folos omului, dacă se împărtăşeşte cu credinţă şi dezlegare de la duhovnic: „Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”. (Ioan 6, 54)

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI