Cum se sărbătoreşte Anul Nou în lume

in Lecturi la lumina ceaiului

Poporul Român a ştiut ca nimeni altul să-şi „împodobească” iarna cu datini şi sărbători speciale. Toţi cunoaştem sărbătorile creştine, însă cele „păgîne“ nu sînt aşa de cunoscute, cu toate ca sînt la fel de importante pentru Neamul Românesc. Şi asta deoarece ele sînt de o mare însemnătate pentru literatura şi mitologia română. Iată două dintre aceste datini strămoşeşti, care s-au păstrat de-a lungul timpului şi pe care românii încă le celebrează.
pag-13-obiceiuri-de-craciun-1
Pluguşorul (31 decembrie)
Este poate sărbătoarea-emblemă a românilor. Numele este diferit în funcţie de zonă: Urat în Muntenia, Buhai în Moldova, Plug sau Plugul Mare în Ardeal. Primele cete de colindători sînt ale copiilor (numai băieţii). Cel mai important instrument este buhaiul, confecţionat dintr-o putinică de lemn, căreia i se înlocuieşte fundul cu o piele de oaie, prin care se trece o şuviţă de păr de cal. Odată cu lăsarea întunericului, pe 31 decembrie, îşi fac apariţia cetele Plugului Mare, formate din tineret şi oameni maturi.
pag-13-sorcova
Sorcova (1 ianuarie)
În dimineaţa zilei de Sfîntul Vasile, grupuri de trei – cinci copii merg la rude şi vecini cu sorcova, pentru a ura de spor şi belşug. Doar în Muntenia se foloseşte termenul sorcovă, în restul ţării obiceiul fiind cunoscut sub numele de semănat. Sorcova este o rămurică de măr sau de păr, împodobită cu hîrtii de diferite culori, cu poleială, beteală şi flori artificiale. În timpuri mai vechi, mamele se duceau de Sf. Andrei (30 noiembrie) şi rupeau mai multe rămurele din fiecare arbore roditor. Apoi, le puneau în apă pînă la Crăciun. Micile rămurele înmugurite, sau chiar înflorite, se foloseau apoi la împodobirea sorcovei.
În Scoţia, Anul Nou este numit „Hogmanay“, şi, cu această ocazie, în unele sate sînt aprinse suluri de smoală, care sînt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi. Astfel, anul vechi este ars şi celui nou îi este permis să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel Nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care va oferi un dar.
Un obicei spaniol de Anul Nou este să mănînci cîte o boabă de strugure la fiecare dintre cele 12 bătăi ale ceasului care vestesc trecerea în Noul An, acestea reprezentînd dorinţe pentru fiecare lună a anului următor.
Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sînt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul care vine.
La Ličge, în Belgia, pe 1 ianuarie există obiceiul de a servi la masă choucroute (un fel de varză murată cu cîrnaţi), avînd sub farfurie, în mînă sau în buzunar o monedă, pentru a avea bani tot anul.
La Napoli, în Italia, Anul Nou este întîmpinat printr-un obicei special, care constă în a arunca pe fereastră obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie să treacă în timpul nopţii pentru a face curăţenie. În noaptea de Anul Nou, numită „Capodanno“, italienii obişnuiesc să pună pe masă mîncăruri speciale, despre care se spune că aduc bogăţie şi abundenţă.
În Olanda, Oudejaarsdag sau „ziua anului trecut“ (31 decembrie) este sărbătorită prin multe focuri de artificii, care încep în zori şi ţin pînă tîrziu în noapte.
În noaptea de Anul Nou, danezii au obiceiul de a sparge farfurii de uşile prietenilor. Mai multe farfurii sparte, mai mulţi prieteni. Şi tot danezii intră în noul an sărind de pe scaun la miezul nopţii, pentru a alunga spiritele rele şi pentru a aduce noroc.
În unele părţi din Elveţia şi din Austria localnicii se costumează pentru a sărbători ajunul zilei de Sfîntul Silvestru. În anul 314, oamenii au crezut că suveranul pontif din acea perioadă, care se numea Silvestru, a capturat un monstru din mare, care urma să distrugă lumea în anul 1.000. În amintirea acelei spaime, oamenii se îmbracă în costume neobişnuite.
În Germania, plumbul este considerat norocos. În noaptea de Anul Nou, există obiceiul să se toarne metalul topit într-un vas cu apă. Formele ciudate care se formează pot prezice viitorul. De exemplu, o minge înseamnă noroc în anul care vine, inima simbolizează căsnicie, o ancoră indică nevoia de ajutor, iar o cruce reprezintă moartea cuiva drag. Porcul, simbol al bunăstării şi abundenţei, ia formă de desert, porcuşorii de marţipan fiind la mare căutare. În regiunea Westfalia, la orele 12 noaptea toată familia bea, pe rînd, din acelaşi pahar de şampanie, iar ultimul aruncă paharul peste umăr, pentru a sparge ghinionul.
În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfîntului Vasile, celebru pentru bunătatea sa. În noaptea dintre ani, copiii îşi lasă încălţările lîngă şemineu, pentru a primi daruri de la sfîntul cel bun. Un desert tradiţional pentru această sărbătoare este „vassilopitta“, o prăjitură în care este pusă o monedă din argint sau din aur. Cel care găseşte moneda va avea noroc în anul respectiv.
În Ungaria, oamenii fac din hîrtie şi paie o sperietoare de ciori, simbol al ghinionului din anul care se încheie. Sperietoarea este purtată prin sate şi arsă la miez de noapte.
De la francezi provine termenul „reveion“. În noaptea dintre ani se organizează ospeţe numite „Reveillon de Saint Sylvestre“. Cu această ocazie, tinerii merg la petreceri somptuoase şi beau multă şampanie.
Irlandezii bat cu un colţ de pîine în pereţi şi pe la uşi pentru a alunga ghinionul şi a chema spiritele bune în casă, iar la masa de Revelion se aşază scaune în plus, pentru membrii familiei care au decedat. Tot aici, fetele singure cred că noaptea dintre ani este un prilej să-şi găsească adevărata dragoste. Ele aşază vîsc sub pernă, visînd la momentul magic cînd îşi vor cunoaşte alesul. De asemenea, vîscul alungă şi spiritele rele.
În Ecuador sau Peru, cu puţin timp înainte de Anul Nou, oamenii fac păpuşi de cîrpă sau din hîrtie creponată („muńecos“), care reprezintă anul care s-a terminat. Păpuşile sînt expuse apoi în faţa caselor pînă pe 31 decembrie, la miezul nopţii, cînd sînt arse în stradă. Există, de asemenea, credinţa conform căreia dacă porţi o anumită culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc în anumite situaţii. Astfel, se spune că galbenul este semn de bani, iar roşul poate aduce noroc în dragoste.
În Puerto Rico, la miezul nopţii, copiii arunca găleţi cu apă pe geam pentru a goni spiritele rele din casă.
Ruşii obişnuiesc să bea şampanie la miezul nopţii şi, după orele 12, să deschidă uşile şi ferestrele pentru ca Noul An să intre în casă.
În ebraică, Anul Nou se traduce prin „Rosh Hashanah“. Este un moment sacru, cînd oamenii se gîndesc la ceea ce au făcut rău în trecut şi promit că vor fi mai buni în viitor.
În calendarul islamic, care se bazează pe mişcările Lunii, data noului an este devansată cu 11 zile. În Iran, Anul Nou se sărbătoreşte pe 21 martie. Cu cîteva săptămîni înainte de această dată, oamenii pun seminţe de grîu la încolţit, în vase speciale. Pînă la sosirea anului nou, grîul creşte şi simbolizează primăvara şi viaţa nouă care începe.
Nu toţi hinduşii sărbătoresc noul an în acelaşi timp sau în acelaşi fel. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le colorează în roşu, roz, violet sau alb. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În schimb, în sudul Indiei, mamele pun mîncare, flori şi daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineaţa Anului Nou, copiii trebuie să ţină ochii închişi, pînă cînd sînt conduşi de mînă la cutia cu daruri. În India Centrală, steagurile portocalii împodobesc toate clădirile în ziua de Anul Nou. În aprilie, cînd Soarele se mişcă din Casa Peştilor în Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka încep să sărbătorească Anul Nou. Acesta cade, de obicei, pe 13 sau 14 aprilie.
În Vietnam, Anul Nou este numit „Tet Nguyen Dan“ sau, mai simplu, „Tet“. Acesta începe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcţie de an. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cît de bun sau cît de rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul călătoreşte pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obişnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în apele unui rîu.
Anul Noul chinezesc este celebrat între 17 ianuarie şi 19 februarie, cînd este Lună Nouă – „Yuan Tan“. El este sărbătorit de chinezii din întreaga lume prin procesiuni pe stradă, unde sînt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred că spiritele rele sînt peste tot în acea perioadă, aşa că aprind artificii pentru a le îndepărta.
Pentru japonezi, Anul Nou, numit „Oshogatsu“, este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sînt organizate „petreceri de uitat anul“ sau „Bonenkai“, prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor, unul cîte unul, şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas – mici cadouri cu bani înăuntru.
În SUA, ca şi în Canada, Anul Nou este aşteptat pe străzile oraşelor. Toată lumea sărbătoreşte intrarea în Noul An la petreceri tradiţionale, uneori la baluri mascate, cînd toată lumea vine costumată tematic şi poartă măşti (conform tradiţiei, oaspeţii trebuie să îşi dea jos măştile la miezul nopţii). Tot la miezul nopţii, sună clopotele şi sirenele, cerul este inundat de artificii şi toată lumea strigă într-un glas ”Happy New Year!”.
pag-13-revelion-2015

Marina Bădulescu

COMENTARII DE LA CITITORI