Cum se transformă eroismul în minciună, fobie şi dezbinare

in Editorial

 

Motto: „Dacă va fi să murim, măcar să ştim că nu murim ca nişte neghiobi orbi!“ (Regina Maria a României)

Preşedintele Iohannis a vorbit la manifestarea ocazionată de centenarul eroicului Mărăşeşti vizibil încurcat; situaţia era nefirească pentru el, urmaş al unora care au luptat împotriva celor pe care azi, cu bună credinţă sper, îi numeşte „eroi”. Da, pentru cei care cred că la Mărăşeşti am luptat contra ruşilor, iar nemţii se aflau pe acolo în trecere, în vizită, aflaţi că acolo s-au luptat armatele aliate ruso-române contra invadatorului german. Nu e o simplă ironie –, ci sînt convins că e o precizare necesară, după patru ani de propagandă rusofobă extremă, plus alţi 20, să spunem, de campanie anti-rusă moderată – dar insistentă! La Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au căzut, în număr cvasi-egal, soldaţi români şi ruşi, sîngele „celor care ne-au făcut numai rău o istorie întreagă”, aşa cum insistent se inoculează tineretului român, sîngele ruşilor, spuneam, udînd soclul victoriilor militare care au precedat România Mare.

Ar trebui elogiaţi şi de miile de voluntari sîrbi, veniţi la chemarea Rusiei să lupte alături de români şi ruşi, în cadrul Corpului de Armată 47 rus – 9000 de eroi sîrbi fiind îngropaţi la Medgidia, acolo fiind cel mai mare cimitir al militarilor sîrbi din afara graniţelor fostei Iugoslavii.

Preşedintele a vorbit doar în treacăt de regina Maria – cea fără de care nu am mai fi amintit azi de glorioasele lupte din Vrancea; dacă regina pe jumătate rusoaică (fiica Mariei Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei), verişoara primară a Ţarului, nu s-ar fi opus categoric plecării în exil, la Odesa, a conducerii ţării, oare trupele române ar mai fi dus aceste lupte eroice? Prin imboldul dat de această mare suverană trupelor, prin exemplul personal, prin susţinerea excepţională a sanitarilor militari – regina Maria, „rusoaica”, a fost poate cel mai important personaj al Marelui Război. În schimb, reviste cu pretenţii de „istorice” publică acum, în această perioadă, „analize” despre viaţa adulteră a marii regine!

Dacă Iohannis a vorbit mai deloc despre meritele şi jertfele ruşilor în campania din vara lui 1917, a insistat în schimb pe „pericolul bolşevizării” împotriva căruia a trebuit să lupte România. În primul rînd că problema asta bolşevică nu avea nici o legătură cu Mărăşeştii, iar în al doilea rînd, poate va recunoaşte şi preşedintele nostru neamţ că revoluţia bolşevică a fost o armă a spionajului german – pe care ulterior nu au mai putut să o ţină în frîu.

Nu, chestiunea cu „bolşevizarea” face parte din nota rusofobă pe care trebuie să o folosească liderii români în orice „cîntare”. Chiar mă uit la înteţirea mesajelor antiruse exact în această perioadă în care ar trebui să vorbim de Rusia numai de bine – 140 de ani de la Independenţa pe care am obţinut-o într-un război ruso-turc (în care, fără a diminua eroismul românilor, să amintim că ruşii aveau în teatrul de război 750.000 de soldaţi, pe cînd românii erau vreo 60.000), plus centenarul eroic din Marele Război.

Exact acum publicaţiile şi portavocile antiruse nu mai ştiu cum să trîmbiţeze aberaţii! Citeam siderat un articol pe ziare.com, al lui Emilian Isăilă, o pană submediocră, articol care poartă titlul „Ostilitatea lui Putin faţă de România, la cele mai înalte cote”; am citit de trei ori să găsesc vreun pasaj în care Putin ar face referire la România, ceva, în fine, care să justifice cît de puţin că liderul de la Kremlin s-ar gîndi în vreun fel la ţărişoara noastră – nimic, nici un diftong! Poate în asta constă ostilitatea lui Putin, că nu ne bagă deloc în seamă… Postul Realitatea – un miracol care dovedeşte că CNA era pe cînd nu s-a zărit, azi îl vedem şi nu e, deşi e plătit din greu – găzduieşte istericalele penibile ale propriilor moderatori, dar şi frustrările unor Diaconescu sau Dungaciu, precum şi colportările de false argumente ale unor figuri de rang inferior din galeria rusofobă. Sincer vorbind, nu înţeleg nici poziţia oficialilor ruşi, care nu protestează la atacuri care, de ceva timp, tind să se transforme în îndemn la ură etnică. E suficient să-i auziţi pe unii dintre cei nominalizaţi cum pronunţă cuvîntul „ruşii” – şi te întrebi ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi spus, pe acelaşi ton, eee…lveţienii, să zicem!…

Revenind la Iohannis, preşedintele nostru ne-a mai umplut de o veste îmbucurătoare – de 70 de ani, în Europa nu mai există conflicte şi este meritul Uniunii Europene. Bun, asta cu meritul… o las, dar eu cred că la Sibiu, din cauza lanţului Făgăraşilor, nu se vede bine Europa! De exemplu, fosta Iugoslavie, distrusă de un război secesionist pus la cale şi susţinut de ţări UE; atacarea Serbiei, inclusiv bombardarea cu proiectile cu uraniu sărăcit, de către NATO. Nu se vede bine nici Ucraina, cu lovitura de stat de la Kiev, susţinută şi finanţată de magnaţi occidentali şi de spionajul american, urmată de războiul civil din Donbas. Toate astea sînt în Europa cea pacificantă! Să mai vorbim de Cipru, de terorism, de crearea primul stat musulman din Europa, de tentativele secesioniste din mai multe ţări europene?… Da, e o Europă a păcii! Personal nu sînt adeptul urletelor, metaforice desigur, mă refer la decerebraţii care „urlă” aşa-zise „adevăruri”; spun însă răspicat că a susţine o campanie de inoculare a unei fobii este nu doar aberant, ci pur şi simplu sinucigaş. Şi asta nu pentru că ar reacţiona Putin, sau măcar Rogozin, ci pentru că se creează o generaţie deformată de minciună şi ură ineptă. Citeam îngrozit cum un fost şef al Armatei, generalul Degeratu, vorbeşte fără ruşine faţă de adevăr, fără bun-simţ profesional şi fără frică de Dumnezeu despre ameninţarea directă pe care Putin ar fi adresat-o României – „singura ţară ameninţată direct de Putin”; generalul a fost consilier al lui Băsescu, la fel ca alte figuri din aceeaşi categorie – Iulian Chifu, cel cu fantomaticul „Centru” care tot prevede conflicte, care umple presa de materiale sub orice critică, sau sinecuristul Iulian Fota, un adevărat tonomat al conspiraţiilor ridicole. Acum mai bine de un an, Degeratu spunea bazaconiile cu ameninţările, acum spune că Rusia e pregătită de război. Sincer, m-a bucurat bătăia de joc administrată de Mircea Badea acestui personaj care, prin atitudinea sa iresponsabilă, face de ruşine ideea de şef al MSM!

Mă uitam şi cum exact în această perioadă, după ce armata a fost practic desfiinţată, se încearcă aruncarea blamului pe rezerviştii militari, artificial asociaţi cu oamenii sistemului, beneficiari ai unor venituri nu doar nesimţite, ci chiar ilegale. Ceea ce nu este cazul pensionarilor militari, oameni care

şi-au făcut datoria faţă de ţară – şi care au fost scoşi din armată fiindcă NATO nu are nevoie de ei, are proprii mercenari. Deci, după Biserică, denigrată în fel şi chip, a venit rîndul Armatei – şi în felul acesta cei doi piloni ai încrederii naţionale sînt dărîmaţi. Dar asta o vom discuta săptămîna viitoare, cînd voi readuce în prim-plan şi opinia lui Vadim despre acest subiect.

Pînă atunci, să concluzionez… Mă gîndeam să pun titlul acestui articol „Mărăşeşti – pe aici minciuna (încă) nu trece!”… dar trece! Ca dovadă tot ce s-a transmis, direct sau subliminal. Occidentul are deja o însemnată creaţie de filme despre ambele conflagraţii mondiale, din care rezultă că nemţii au fost buni, iar ruşii şi sovieticii au fost răi, că, de fapt, adevăratul război a fost împotriva ocupării Europei de către ruşi. Vreţi să facem un test să vedem ce părere are (nu numai) tînăra generaţie?

DRAGOŞ DUMITRIU

Neseriozitate periculoasă, de la episodul Rogozin la pensile speciale

COMENTARII DE LA CITITORI