Cum se vede specificul naţional la televizor

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Fauna de specimene care se perindă la televizor este atît de variată, încît poţi alcătui un atlas zoologic ceva mai grosuţ.

1. Curve, paraşute şi parapante… Plesnitoare, jartele penale şi dame de consumaţie… Boarfe, ştoalfe şi oafe… Jagardele, otrepe şi centuriste… Peşti.

2. Programe atractive cu: manelişti şi ghicitoare… Poponari şi travestiţi… Chivuţe răpănoase… Escroci şi şpringari… Căci, nu-i aşa, trebuie respectate toate drepturile omului.

3. Mai departe: bătăi cu săbii, topoare şi pistoale… Jandarmi amestecîndu-se printre beligeranţi şi încercînd un compromis de moment. Ar ieşi mai ieftin dacă i-ar lăsa să se căsăpească între ei şi, la sfîrşit, ar aduna cadavrele, neuitînd să spele caldarîmul… Bănci mai lacome decît cei mai sîngeroşi cămătari… O gamă variată de accidente rutiere.

4. Securişti mai bătrîni şi securişti mai tineri, acoperiţi şi descoperiţi… Ziarişti de toată mîna, care mai canalii şi care mai agramaţi, aflaţi în solda oligarhilor… Nişte putregaiuri… Tueurs en gages (ucigaşi plătiţi) cu emisiuni personale… Creatori de opinie şi de sondaje false, care şi-au angajat amantele şi rudele la televiziuni… Asta înseamnă: deviz încărcat, datorii uriaşe… Faliment.

5. Mai tineréle, sau mai stafidite… Mai siliconate, sau netede ca scîndura… Una, poreclită ,,Soneria“, că nu-i mai tace clanţa, iar alta, cu trompa aproape intrîndu-i în gură… O babă rea şi crăcănată… O pupăză de o urîţenie inumană… Analfabete declarate, sau cu doctorate în nu-ştiu-ce… Acestea sînt televizionistele noastre – moderatoare şi comentatoare – care nu-şi lasă invitaţii să vorbească… Odinioară, se dădea concurs ca să ajungi acolo: dicţie, faţă umană, oleacă de cultură, măcar o limbă străină. Acum, un telefon de sus, urmat de o audienţă în dormitorul nu-ştiu-cui – e suficient ca să ajungi vedetă pe sticlă.

6. Cîţi oameni trebuie să ucizi pe trecerea de pietoni, ca să înfunzi, în sfîrşit, puşcăria? (O nevastă de bancher a ucis o tînără chiar pe ,,zebră“. Dar l-a şpăguit pe miliţianul constatator, care a mutat zebra 1 metru mai încolo. Tînăra a fost scoasă vinovată şi, acum, familia plăteşte daune pentru un far spart şi o aripă înfundată).

7. Cineva l-a rugat pe ministrul Justiţiei să pronunţe numele unui subaltern necorupt. Ministrul a căzut pe gînduri: ,,Un justiţiabil necorupt?… Nu cred… Să mai cercetez…“.

8. La alţii, trei sferturi din populaţia ţării nu ştiu cine este primul-ministru. La noi, din sculare-n culcare, la televizor se face numai politică. De doi bani. Batalioane de politicieni se perindă pe micul ecran şi ne dau sfaturi, cu nonşalanţa prostului care nu se îndoieşte niciodată de limitele sale. Altădată, ,,politichia“ se făcea la ,,Capşa“, la ,,Tănase“, la ,,Cireşica“, sau în Cişmigiu. (Înfuriat că scriitorii îl făceau harcea-parcea, regele Carol al II-lea a dat ordin să se dărîme Cafeneaua ,,Corso“). Dar şi rufele se spală la televizor. Nunţi, divorţuri, parastase – tot acolo se ţin. La un semn, toţi îşi dau nădragii jos, îşi pun poalele-n cap (altă mostră de specific naţional) şi se înjură de morţii mă-sii, la o oră de maximă audienţă. Deh, mondenităţi…

9. Plină de datorii, TVR e pe cale să tragă oblonul. Nu-i nici o pierdere, căci rămîn celelalte, particularele, care ciugulesc din palma politicienilor. Prin tradiţie, încă de la înfiinţare, TVR este cu Puterea. Deci are experienţă, a trecut prin toate paturile. B1TV e cu Băsescu. Realitatea TV e cu Ponta. ,,Antenele“ sînt cu Varanul. Iar R-TV e ,,Interul rătăcitor“, Il Volante: cînd cu unii, cînd cu alţii, în funcţie de conjunctură. (Am uitat de Look TV, oficina ungurilor). În aceeaşi oală încap gazetele şi sondajele: cînd cu unii, cînd cu alţii, depinde cine plăteşte. Numai cu bieţii alegători nu e nimeni.

10. Cine e la Putere, nici mort nu s-ar mai da dus de pe micul ecran. Cine nu – să aştepte pînă-i vine rîndul la măduva grasă. Talk-show-uri cu nişte mediocrităţi. Potlogari şi muşte oportuniste, care se bat pe rahatul numit partidul de guvernămînt. Ţară de canalii şi de lichele. S-a ridicat o nouă clasă: oligarhii. După model rusesc. Măcar ruşii, după ce au spoliat Maica Rossia de toate bogăţiile, la ordinul lui Putin, au dat înapoi o parte şi, acum, fosta Uniune Sovietică e pe cale de a renaşte. Plus Mafia rusă, care stăpîneşte aproape întreaga Planetă. Dar şi oligarhii noştri sînt periculoşi. Au Poliţia şi Justiţia în mînă, controlează Serviciile Secrete, Bugetul şi Banca Naţională. Au televiziuni, gazete şi ONG-uri. Numesc parlamentari şi miniştri. Iar Băsescu şi Ponta le ciugulesc din palmă. Mai dă-i jos, dacă poţi!

11. Dar populaţia cum o mai duce? Sub glie, taică, şi sub cruce! Unii votează cu aceiaşi mafioţi, de 25 de ani încoace, fără să clipească. ,,Eminenţii“ nu votează deloc. Cică fac opoziţie în surdină.

12. Ştirile de după-amiază. La 5 noiembrie era ziua de naştere a lui Mihail Sadoveanu. Dar, la Măruţă, cu faţa aia a lui, de băiat de prăvălie, cum bine i-a zis cineva, o ţigancă se plîngea că a croit-o Parpanghel, un manelist în devenire, cu coada măturii. Şi îşi tot arăta vînătăile de pe craci, iar lui Măruţă îi curgeau balele de poftă. La un alt canal, o roşcată botoasă şi siliconată, care a trecut prin jumătate din dormitoarele României, anunţă Planeta că divorţează. Nu-i mai ajunge un singur mascul, vrea batalioane întregi la uşa ei. Deh, fata e din Brăila, nepoata lui Tanti Elvira.

13. Ştirile de seară. Doi copii au furat căruţa bunicului. Căruţa iese dintr-un drum lateral şi taie calea unui automobilist. Calul, mort; căruţa şi maşina, cu roţile în sus. Vine Salvarea şi duce la spital ce e de dus, dar recolta e cam slabă: nu tu maţe prin pomi, nu tu băltoace de sînge, nu tu măcar vreun stîlp retezat. Nici pompierii nu au ce descarcera. Doar o săndăluţă de copil, stingheră, a rămas în mijlocul şoselei. Păi, se compară cu autobuzul acela, din Muntenegru, prăbuşit în prăpastie, sau cu BMW-ul făcut terci de un tren? Dezamăgit, reporterul se tîmpeşte instantaneu: ,,Ca şi locaţie, mai putem spune că la volanul maşinii care a accidentat copiii se afla un cunoscut om de afaceri. În trecut, el îşi bătuse o angajată…“.

14. Cică o englezoaică, luînd exemplu de la Prinţul Charles, a venit să cumpere pămînt prin Transilvania. Dar a deschis televizorul şi a îngheţat. A crezut că tocmai nimerise peste un canal de producţii horror. Dar, cînd i s-a spus că filmele horror se dau numai noaptea şi că, în general, aşa se face televiziune pe la noi, din raţiuni legate de specificul naţional, s-a urcat în primul avion şi s-a jurat că nu mai calcă pe aici.

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI