Curve politice, horthyştii de la UDMR se pregătesc să facă ceea ce fac de 25 de ani: să trădeze

in Alte știri

Crime ale cotropitorilor

horthyşti săvîrşite împotriva Poporului Român (2)

 

Adevărul despre cele întîmplate la Ip, a putut fi cunoscut după ancheta condusă de procurori, la scurt timp după incidentul în care şi-au pierdut viaţa doi soldaţi horthyşti, care transportau muniţie cu o căruţă. Neglijenţi şi neatenţi în ce priveşte transportul, probabil, la un şoc, s-a produs o explozie, în care, pe lîngă moartea celor doi, s-a ales şi vizitiul cu răni grave. Acesta a declarat procurorilor tot ce ştia în legătură cu explozia din 7 septembrie 1940. Profesorul Pop istoriseşte ziaristei ce a urmat după dispariţia în explozie a soldaţilor hothyşti. Redăm, în bună măsură, relatarea din „Adevărul“. La iniţiativa a doi extremişti locali, baronul Farago Istvan şi învăţătorul Ujheyly Adalbert, în 13 septembrie, se întocmeşte planul de exterminare a românilor din Ip, „drept“ răzbunare pentru moartea celor doi soldaţi horthyşti. Dar, să-l lăsăm pe profesorul de Istorie să relateze despre cele întîmplate: „Pentru ca nici un român să nu scape viu, se pune la cale efectuarea unui recensămînt al «porcilor graşi», în realitate un recensămînt al familiilor de români şi al numărului de membri ai acestora. Era nevoie de aşa ceva, pentru că, iniţial, horthyştii au vrut să dea foc întregului sat, însă extremiştii le-au atras atenţia că acolo locuiau şi maghiari, aşa că trebuia făcută selecţia“. Pregătirea pentru înfăptuirea oribilei crime se face metodic, ţinîndu-se cont de întuneric şi de faptul că oamenii trebuiau treziţi din somn, ca să-şi poată primi crunta pedeapsă treji. Din timpul serii se formează 6 „echipe ale morţii“, din cîte 4-6 honvezi, aleşi „din unitatea condusă de locotenentul Vasvari Zoltan, cărora li s-au alăturat cîte 2 localnici, care să le servească drept ghizi. Se trece la acţiune în jurul orei 23. „Echipele morţii“ pătrund în casele românilor şi, fără nici o explcaţie, deschid focul, trăgînd la nimereală. Unii sînt împuşcaţi în casă, alţii în curte, la zidul propriilor case, „unii pe grămezile de gunoi din curte“. Supraveţuitori extrem de puţini. Au scăpat fie ascunşi de familiile maghiare din sat, care nu împărtăşeau ura extremiştilor de la care a pornit măcelul, fie acoperiţi de cadavrele celorlalţi membri ai familiei.

În articolul Alinei Pop stîrneşte interesul felul în care a scăpat şi a supravieţuit, trăind pînă în 2010, Gavril Butcovan. Avea doar 16 ani cînd a fost comisă monstruoasa crimă. Rănit fiind, a avut puterea să se prefacă mort. Iată ce a povestit el, înainte de a muri, celor care voiau să cunoască cum a reuşit să scape cu viaţă din acel măcel: „După ce ne-au executat pe toţi, ne-au căutat pe fiecare cu lanterna, să vadă dacă mai respirăm. Care mai mişca, era împuşcat pînă nu mai mişca deloc. Cînd au ajuns la mine, eu eram cu faţa în jos. Unul dintre ei a zis: «Ia veniţi şi mai trageţi nişte gloanţe în ăsta!». Soldatul a venit şi a tras încă 5 gloanţe”. (…) Ziarista Alina Pop ne spune că şansa lui Gavril Butcovan a fost că gloanţele nu i-au atins zonele vitale ale corpului, dar şi că a avut inspiraţia să rămînă în ţărînă, nemişcat, pînă dimineaţa la ora 8. Cei 157 de români, însă, n-au avut norocul lui Gavril Butcovan şi al vizitiului, care a scăpat cu viaţă din acea explozie descrisă mai sus. Ziarista îl lasă pe profesorul Nicolae Pop să relateze despre un alt moment cutremurător, petrecut la Ip, în acea noapte de 13-14 septembrie 1940: „Vedem aici, pe această placă comemorativă, numele lui Lontea Gheorghe şi al lui Lontea Ana, de 38, respectiv de 31 de ani. În acea noapte, femeii i-a venit sorocul. Soţul ei s-a dus după moaşă, dar a fost oprit de o echipă, care l-a adus acasă, unde au despicat burta femeii cu o baionetă, au scos copilul şi au dat cu el de pereţi, ca şi cu o minge, pînă a murit”. După o asfel de scenă, oricît de tare ai fi, secunde întregi rămîi mut. Apoi, te întrebi, în gînd ori cu voce: Pot exista, în lumea Secolului XX, aşa oameni, precum cei ce formau armata lui Horthy? Din păcate, iată, au existat. Pentru că zona în care se află localitatea Ip este ceva mai sus şi pentru că, tangenţial, se scurg apele unui pîrîu, în el, a ajuns şi sîngele românilor ucişi. Profesorul Nicolae Pop îşi încheie istorisirea sa cu precizarea: „Pentru a nu apărea o epidemie, după 2 săptămîni de la masacru, autorităţile au dezvelit groapa şi au turnat peste cadavre var nestins”.

(va urma)

RADU PĂDURARIU

COMENTARII DE LA CITITORI