Cutia cu maimuţe de la Washington, la tîrgul Bucureştilor

in Editorial

 

Motto: „Visul american nu li se întîmplă celor care aţipesc” (Richard Nixon)

Am stat toţi cu ochii aţintiţi la televizor, precum strămoşii la cutia cu maimuţe, urmărind întîlnirea lui Klaus Iohannis cu Donald Trump. Amîndoi preşedinţi, unul prin faptul că trebuia cineva să poarte un nume, altul pentru că o colosală forţă financiar-militar-economică l-a împins acolo. Dar, nici chiar acesta din urmă, cu toată puterea butonului său roşu, nu este atceva decît un actor. Un actor mai important, un star de la Hollywood, care are puterea uneori să negocieze replicile cu regizorul şi scenaristul – dar tot un actor. Adică să fim bine înţeleşi – SUA nu înseamnă Capitoliul, Statuia Libertăţii, Constituţia, Mount Rushmore etc. – acestea sînt simboluri şi sînt importante, ceea ce face parte din măreţia acestei naţiuni; dar adevărata SUA înseamnă cele 18 mii de miliarde de dolari încasate anual, controlul asupra preţului resurselor, controlul celor mai puternice burse, rachetele nucleare, imensa flotă de avioane şi portavioane, dominarea mass-media mondiale, reţeaua colosală de agenţi şi spioni, oameni de influenţă şi lobby-şti.

Pe scurt, America înseamnă bani, putere militară şi influenţă la toate capitolele – un imens balaur cu trei capete, care trebuie să se hrănească. Iar hrana este controlul asupra oricărei afaceri interesante care apare pe glob. Rusia şi bi sau multipolaritatea sînt inacceptabile pentru că America trebuie să păstreze şi să mărească această sursă, acest control.

De aceea, orice vizită la Casa Albă are un caracter formal, o confirmare sau o etapă a (atingerii) scopului „real politcs”-ului american. Veţi întreba ce legătură are asta cu România, ce mai putem da noi Americii?

Chiar în ziua întîlnirii de la Casa Albă, Liviu Dragnea l-a primit pe George Friedman, unul dintre cei mai importanţi oameni de lobby americani, cel care transmite pretenţiile concrete al puterii care conduce SUA. Mîndru foarte, preşedintele PSD a postat poze de la întînirea pe care a avut-o în biroul său de la Camera Deputaţilor cu „geostrategul” George Friedman, preşedintele Stratfor, o importantă companie de analiză strategică (printre clienţii buni plătitori fiind CIA), ale cărei analize sînt bine promovate de presa internaţională.

„Discuţiile cu geostrategul George Friedman au adus în prim-plan poziţia României în spaţiul euro-Atlantic şi parteneriatul strategic cu SUA”, declara Dragnea, adăugînd că a fost „o reală plăcere schimbul de idei cu unul dintre cei mai renumiţi analişti din lume, care a apreciat planurile noastre de dezvoltare în zona Mării Negre”, dar, atenţie – „şi premisele care stau la baza Fondului Suveran de Dezvoltare”. În privinţa „renumitului analist”, Liviu Dragnea ar trebui să citească analizele emise de Friedman în decursul timpului – mai ales atunci cînd liderul PSD trece prin clipe de depresie; erorile şi lipsa hilară a concretizării previziunilor „renumitului analist” i-ar putea readuce zîmbetul… cu o singură excepţie. Întîmplător sau nu, George Friedman a emis o interesantă „previziune” despre România într-un moment-cheie; cu două săptămîni înainte de dezastrul de la clubul „Colectiv”, Friedman spunea: „Premierul Ponta se va afla sub presiune” şi că „România se va confrunta cu disensiuni politice interne”. După trei săptămîni, Ponta – guvern considerat, ca şi cabinetul Grindeanu, extrem de performant – demisiona sub presiunea străzii „pro-americane”. „Ascultînd” tăcerea asupra detaliilor întîlnirii de la Parlament, în contextul postării lui Dragnea, cred că problema o constituie interesul lui Friedman pentru „Fondul Suveran de Dezvoltare”. Concret, în faţa lipsei acerbe de explicaţii coerente în legătură cu acest Fond, se înţelege clar doar că e vorba de banii statului – ca de obicei, cel mai puternic magnet pentru „privaţi”, dar mai ales pentru „investitorii strategici”. Singura asociere care se poate face este cu Fondul Proprietatea, cel care, după ce-a înghiţit sume colosale din banii statului şi deţine într-un fel greu de înţeles acţiuni colosale, ei bine, a ajuns în proprietatea străinilor, a americanilor mai precis – şi este administrat de americanii de la Franklin Templeton. În plus, CA este reprezentat de trei personaje străine, printre care fostul ambasador SUA, Mark Gitenstein.

Recent, am scris o analiză publicată de Agenţia Sputnik despre acţiunea prin care Fondul Proprietatea, controlat de americani, a blocat construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă – ceea ce ar fi dus la o independenţă energetică a României aproape totală. Asta se leagă şi de un alt punct al actualei vizite a lui Friedman – planurile noastre de dezvoltare în zona Mării Negre. Să amintim, în acest context, că noua administraţie americană se bazează pe puternicul grup al producătorilor de energie şi exploatării de resurse energetice, numele şefului diplomaţiei americane, Rex Tillersson, fiind asociat cu cel al puternicului grup Exxon Mobile. Exxon exploatează în Marea Neagră, dar Exxon este şi principalul exploatator al gazelor de şist. „Gazele de şist sînt arma cu care puteţi preveni războiul”, spunea George Friedman românilor în 2014, pe vremea cînd în stradă lumea manifesta împotriva acestor exploatări, iar la Pungeşti jandarmii forţau baricadele umane pentru ca americanii de la Exxon să facă „prospecţiuni”.

Ce ar putea dori americanii acum? Parteneriat? Da, într-un singur sens, ca şi pînă acum – ei spun ce se face, iar eu, românul, mă supun. Friedman este un evreu american născut în Ungaria, precum George Sörös, inteligent, rafinat, care ştie cum să pună problema. „Parteneriatul militar” este clar: SUA au amplasat o bază militară în România, fără ca românii să fi fost întrebaţi, banii alocaţi pentru cheltuieli militare au fost alocaţi, tot fără consultarea unei populaţii care are probleme majore în economie, sănătate, educaţie etc. Deci americanii au tot ce vor în domeniu, ce să-i mai spună Trump lui Iohannis?

Nu, ideile de interes concret le transmit mesageri – avataruri de tip Friedman. Trump a primit raportul înaintea întîlnirii cu Iohannis – e totul OK cu partidul care conduce România. Sau nu. De fapt, ce a transmis Friedman la Washington vom vedea în perioada imediat următoare, dacă guvernul Grindeanu va rezista şi dacă Liviu Dragnea va fi sau nu condamnat. Pe scurt, asta e România reală şi vulnerabilă, iar Friedman este avatarul Americii reale şi puternice. Şi parteneră, dar conform strategiei sale, căreia noi ne supunem necondiţionat – şi ne uităm cu ochi mari, precum străbunii, la cutia cu maimuţe.

DRAGOŞ DUMITRIU

Fără decoraţie pentru capra românului!

COMENTARII DE LA CITITORI