Dă, Doamne, minte la americani, pînă nu vor face Planeta biftec! (1)

in PENTRU ÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI

Doamnelor şi domnilor,

Lumea ştie, de 200 de ani, de la Goya încoace, că ,,somnul raţiunii naşte monştri”. Nimeni nu s-a gîndit, însă, ce poate naşte ,,somnul ruşinii”. Avem posibilitatea ca, de la o vreme, să constatăm, pe viu, ce se întîmplă cînd ruşinea doarme: îşi face de cap mitocănia! Mitocănia are numeroase forme de expresie, de la aroganţa neamului prost la obrăznicia de a te crede mai deştept decît alţii, mai îndreptăţit, mai imposibil de criticat deşi, dacă te scutură cineva bine, nu rămîne nimic din tine. Ştim, cu toţii, că marii scriitori şi moralişti ai lumii s-au ocupat de mitocani – aceştia sînt prinşi în insectarul unui Shakespeare, al unui La Rochefoucauld, al unui Balzac. Eram convins că s-a spus totul cu privire la specia asta, dar m-am înşelat: frontierele mitocăniei au fost împinse şi mai departe, în ritmul noilor provocări ale lumii contemporane. Un exemplu de mitocan de tip nou ne vizitează, periodic, şi tot încearcă să ne facă să ne simţim ca ultimii oameni de pe pămînt. Este vorba de un oarecare Bruce Jackson care, dacă am înţeles bine, se ocupă de NATO din partea SUA, sau de SUA din partea NATO. N-am auzit de el. Dar a auzit el de mine, ca semn că tot e bună şi celebritatea asta la ceva. Numitul Bruce Jackson se crede eroul pozitiv din filmele americane, intrînd în pielea tizilor săi Bruce Lee sau Bruce Willis, aşa că se simte dator să facă ordine în România. Cu forţa, călărind pe un cal de lemn la rodeo şi mînuind biciul. Nu l-a rugat nimeni, nu se uită nimeni în gura lui. Este clar că are apucături de agent, din moment ce, aşa după cum am aflat, tatăl lui a fost unul dintre fondatorii C.I.A. iar el însuşi a lucrat ca fost ofiţer de contrainformaţii în Armata SUA, în perioada 1979-1990. În urmă cu cîteva luni, într-o inspecţie de tatonare, el s-a cuibărit la pieptul matern al ambasadorului SUA la Bucureşti, Michael Guest, în casa căruia s-a întîlnit cu ceea ce credea el că reprezintă liderii opoziţiei democratice, domnii Valeriu Stoica şi Traian Băsescu.

Nu ştiu cîtă valabilitate mai au înţelegerile dintre cei 4, din moment ce Valeriu Stoica este acum o ,,mînă moartă”, fiind debarcat din fruntea PNL. Atunci, s-a făcut caz de faptul că eu n-aş fi fost invitat la reşedinţa ambasadorului. Asta m-a distrat cel mai tare, fiindcă eu n-aveam nici o plăcere să sun la uşa lui Michael Guest şi să-mi deschisă nevasta lui cu barbă.  Ulterior, îngrijorarea unor oficialităţi americane faţă de creşterea fulminantă, în sondaje, a mea şi a PRM, a sporit, ca dovadă declaraţiile necugetate ale aşa-zisului ambasador, care spunea, textual, că dacă ar şti că Vadim Tudor reprezintă viitorul României, el n-ar mai încerca să ne bage în NATO. După ce ne-a rezolvat trecutul, vînzîndu-ne la Yalta ca la oborul de vite, americanii vor să ne rezolve acum şi viitorul. În ceea ce priveşte introducerea cu pricina, homosexualii ăştia pot să ne bage oriunde, mai ales în spital, dar nu cred că depinde de ei dacă vom intra în NATO sau în Uniunea Europeană. Încăpăţînarea cu care unii americani se ţin, ca scaiul de coada oii, de cineva pe care li se pune lor pata, e proverbială. Nimic nu mai contează, atunci cînd nu eşti vaccinat de CIA şi nu răspunzi la comenzi, ca un yes-man. Pînă şi ridicarea, pe banii noştri, a primei statui din Europa a marelui preşedinte american Woodrow Wilson, la Cluj-Napoca, a fost transformată tot într-un prilej de tămbălău, prin boicotul stupid al aceleiaşi ambasade americane. Ambasadă în care, dacă vă interesează, mocneşte acum un scandal surd: de-o parte Michael Guest şi reprezentantul C.I.A., Ed Stufford, care sînt pro-Bush, iar de cealaltă parte restul angajaţilor, mai prudenţi. O să avem mari surprize, o să vedeţi. Din fericire, eu nu mă pun la mintea lui Michael Guest şi, vorba aia, dacă aş crede, măcar o secundă, că el reprezintă viitorul poporului american, atunci America va avea, în 20 de ani, un gol demografic alarmant, care o va reduce la dimensiunile tribului Balooba. Am spus-o şi o repet, ori de cîte ori va fi nevoie: eu cred în America profundă, cred în valorile promovate de George Washington, cred în poezia lui Walt Whitman, în dramaturgia lui Eugene O´Neill, în romanul lui Ernest Hemingway, în muzica lui George  Gershwin, în geniul militar al lui Dwight Eisenhower. Nimeni şi nimic nu mă vor face să-mi schimb convingerile şi ataşamentul real faţă de ceea ce a făcut bun America pentru umanitate. Degeaba se tot încearcă să fiu scos din ritmul meu şi să mi se smulgă, la supărare, vorbe pe care să le regret. Nu voi cădea în această capcană şi îmi voi vedea de drumul meu. Dar fac parte dintre acei oameni care gîndesc cu capul lor, nu suportă ,,conservele”, mutările în plic. Eu nu răspund decît în faţa celor peste 3.000.000 de români care m-au votat. În faţa lor, da, sînt gata, oricînd să dau socoteală, ce-i atît de greu de priceput?

Şi a venit vacanţa de vară! Aşa după cum se ştie, PRM a adoptat cea mai înţeleaptă tactică, ferindu-se de scandaluri şi văzîndu-şi de treabă. Alţii s-au tot sfîşiat între ei, sistem turneu, fiecare cu fiecare, aşa cum s-a văzut. După ce a tot încercat să racoleze oameni de la PRM şi chiar să ne spargă partidul, dl. Adrian Năstase şi-a recunoscut eşecul şi a declarat, cu năduf, că nu înţelege de ce Vadim şi PRM cresc în sondaje, considerabil, fără să facă nimic. În realitate, noi nici nu trebuie să facem mare lucru; important este să nu facem ceea ce fac ei. Îi mulţumim pentru grija părintească pe care o are faţă de noi, ca să nu dăm în boala gigantismului, mai lipsea puţin şi ne azvîrlea şi nouă un corn cu lapte. În treacăt fie spus, dacă tot vrea să dea un corn, de ce nu dă el vila de la Cornu, cu cele 10 hectare ale sale?

(va urma)

Corneliu Vadim Tudor,  (9 septembrie 2002, declaraţie rostită în plenul Senatului României)

 

Noi nu facem Politică, ci Istorie (2)

COMENTARII DE LA CITITORI