Dan Spătaru

in Mîndri cã sîntem români

Dan Spătaru s-a născut în octombrie 1939, într-o familie de învăţători, Gherghina şi Aurel Spătaru. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Aliman, comuna natală, în Ion Corvin şi la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) şi a bunicilor, agricultori. Caii erau pasiunea lui de copil, mai tîrziu a apărut o altă pasiune, mult mai puternică, aceea pentru fotbal. Dan a crescut printre poveştile bunicilor şi cîntecelor interpretate de părinţi. Cînd avea 12 ani însă, mama sa a murit, iar cei doi copii s-au mutat la Medgidia la o mătuşa pentru a îndeplini dorinţa mamei „copiii mei să înveţe carte“. Aici, Dan a făcut liceul şi a început cariera de fotbalist. Postul pe care a evoluat a fost cel de mijlocaş. A jucat la „Progresul“, apoi la „Ştiinţa Bucureşti“. În anul III la „Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport“ a trebuit să se lase de fotbal – avea hernie de disc. S-a dedicat şcolii şi muzicii. Dan Spataru era student cînd a început să cînte la „Casa Studenţilor“ în anul 1962. A început cu muzică italiană, asta era la modă. Dragostea pentru muzică a moştenit-o din familie. Tatăl său cînta la vioara. Camelia Dăscălescu a fost aceea care l-a descoperit. L-a ascultat odată la „Mon Jardin“ şi a făcut cu el lecţii. Primele bucăţi muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată, la o terasă, l-a întîlnit Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate şlagărele. Primul mare succes l-a avut cu „Măicuţa mea“, de Temistocle Popa. În anul 1972 o cunoaşte pe viitoarea soţie, Sida, la „Teatrul Fantasio“ din Constanţa. S-au căsătorit în 1974 şi au avut un copil, Dana. După mărturiile soţiei, Dan Spătaru a fost „familist convins“ şi „un model de tătic“. Dan Spătaru a bătut, în Cuba, recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde: „prin 1967 am fost la un festival internaţional în Cuba, la Varadero, unde sînt trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute şi 19 secunde!“ Moartea lui Dan Spătaru în urma unui atac de cord a adus la înmormîntarea lui peste 10.000 de oameni. Rămîne în memoria tutoror iubitorilor de muzică şi şlagărele sale sînt încă fredonate de marii artişti de astăzi, precum Paul Surugiu sau Rareş Borlea.

COMENTARII DE LA CITITORI