De ce e România săracă?

in Polemici, controverse

Bună întrebare, nu? Dar, mai interesant ar fi răspunsul, care nu este deloc unul simplu. România, în ciuda multor voci care ne agasează creierul, este o ţară bogată în resurse, dar săracă dacă e să ne raportăm la nivelul de viaţă al locuitorilor ei. Nu degeaba mulţi români, peste 3,6 milioane, dacă nu cumva mai mulţi, sînt plecaţi afară, afară din această ţară bogată, în căutarea unui trai decent.

Ideea de a scrie acest material mi-a fost oferită de cel mai tare teleormănean în viaţă, respectiv Liviu Dragnea, actualul preşedinte al PSD – Partidul Scursurilor Democrate, sau naiba ştie cum se numeşte el. Se vaită ei, nu ştiu unde, că multinaţionalele nu prea plătesc impozit în ţara asta a noastră, şi că ce plătesc este simbolic. Aşa şi este, nu ne spune nimeni o noutate. Uite că cineva, Liviu Dragnea, a redescoperit roata şi nu doar că se făleşte cu asta, dar o şi expune public. Ideea de a face cumva ca impozitele să fie reale, sau cît mai aproape de real, în ţara asta, nu este nouă, a mai fost vehiculată, dar există mereu un curent în România, care se impune. O dată este vorba de PNL, care nu doreşte sub nici o formă ca multinaţionalele să fie atinse cumva, şi dacă PNL nu are forţă, apar imediat #rezistenţii care pun presiune pe Guvern sau cine mai ştie pe cine şi ce. La aceste două elemente puteţi să adăugaţi şi USR-ul, partid care este, de departe, în afara intereselor României, dar şi ALDE, care, la fel, nu prea este interesat ca străinii să ajute România, chiar dacă este evident că încalcă în mod absolut interesele cetăţenilor, ale celor care i-au ales. Pe lîngă toate acestea, însă, mai există şi lipsa de fermitate şi potenţă a PSD, care doar latră, dar nu muşcă, mai ales că există pîrghii bine unse de presiune asupra liderilor acestora, cu precădere din partea unor Servicii.

Deci, ideea aia de taxare pe cifra de afaceri, cum ar fi corect, nu se va aplica în România, cel puţin în următorii 100 de ani. Nu are cum, toţi sînt ori fricoşi, ori au schelete în dulap, ori trebuie să ne adaptăm la nevoile altora, nu la ale noastre, ale românilor.

Pentru cultura generală, însă, putem expune aici şi modalităţile de presiune pe care anumite companii le aplică, astfel încît să nu fie atinse cumva de nuiaua impozitării ANAF, sau de cine ştie cine. În primul rînd, majoritatea companiilor care activează în România, dacă nu chiar toate, au în structurile lor ori agenţi sub acoperire ai Serviciilor, ori copiii unor politicieni bine asezonaţi în Parlament. Aceste lucruri sînt oarecum cunoscute. Totodată, încă de la intrare, ele au sprijinul unor aşa-zise companii de consultanţă care le asigură lor o sumă de garanţii, teoretic, nu scris, companii care aparţin ori unor generali, ori unor odrasle care, la o cercetare mai atentă, au o grămadă de stele în spate. Sînt cazuri reale, nu invenţii, prin care aceşti generali, politicieni, prin toată această încrengătură, pot exercita presiuni în privinţa unor decizii care să ducă la o mai bună impozitare a acelor companii. Recapitulăm: copii de parlamentari care lucrează în acele companii, fie direct sau prin companii de prestări servicii/companii de consultaţă care asigură un start liniştit celor care vin şi investesc în România, formate din persoane cu mare influenţă asupra deciziilor politice din România. Şi încă nu am ajuns la ambasadori, care, cum ştim, au şi ei partea lor de influenţă. Realizezi tu, dragă cititorule, că nu se vor expune riscului ca veniturile lor, foarte consistente, să fie puse sub semnul întrebării de vreo lege care să-i ducă la sărăcie?! Pentru o mai bună imagine, Dragnea, Liviu Dragnea, dacă vrea el musai să facă ceva, ar putea să se gîndească la următoarele:

1. Să se publice o listă cu toţi fiii, fiicele, nepoţii de parlamentari, actuali şi foşti, care lucrează în zona corporatistă, şi pe ce poziţii… Motivaţia este simplă: deciziile celor din Parlament pot fi influenţate de bunăstarea odraslelor. De fapt, ar trebui interzis ca în companiile străine să lucreze persoane care, sub o formă sau alta, pot să influenţeze zona decizională a politicii.

2. Să ceară Comisiei SRI sau altor comisii de acest gen detalii despre cîţi ofiţeri acoperiţi activează în zona companiilor multinaţionale, ce poziţii au şi care poate fi efectul prezenţei lor acolo asupra recentelor demonstraţii #rezist.

3. Să se facă o trecere în revistă a tuturor companiilor adiacente cu care companiile multinaţionale lucrează în România şi cine este beneficiarul real al acestor activităţi. Sînt sigur că vor fi multe surprize aici, dar nimeni nu are interes să intre într-un cuib de viespi. De fapt, dacă aplică punctele aceastea, Dragnea va fi sigur urmărit şi ucis pe bune, nu doar politic, ci şi fizic.

Ar mai fi cîteva puncte, dar ne oprim aici.

Bun, de ce e România săracă? Pentru că se întîmplă ca o mînă de oameni, politicieni, servicii etc. să manipuleze totul în favoarea lor. Ei nu sînt oameni de afaceri, ei doar intermediază şi îşi exercită influenţa ca lucrurile să meargă în favoarea lor, şi nu a ţării. Dacă tu, cititorule, eşti un antreprenor român, de exemplu, şi ai cele mai bune produse pe care să le vinzi prin supermarket, mergi şi vei vedea că nu poţi intra acolo.

Şi acum vin şi spun că, în general, termenul de corupţie este asociat de mulţi români doar cu cei care lucrează cu bugetul de stat. Este greşit. Corupţia este mult mai extinsă. Cei care nu produc, dar au influenţă, au acaparat totul. Cei care au devenit directori de achiziţii la marile companii sînt şi ei parte a acestui sistem. Poate nu toţi, dar majoritatea sînt parte a acestui sistem. Ţie, muritor de rînd, dacă vrei să lucrezi cu astfel de companii, te asigur că îţi va fi foarte greu, imposibil, chiar dacă în reclamele lor ei zic că sînt nişte sfinţi. Pentru că, dragă cititorule, te vei lovi acolo de un sistem birocratic, pe cît de stufos, pe atît de corupt. Dar asta nu e tot. Corupţia este generalizată în toată economia care contează, în marea economie. Cei mici, cei de sub 500.000 de euro pe an, sînt lăsaţi în pace, deocamdată. Dar, la cît de lacomi sînt cei din umbră, care conduc, se va ajunge la scăderea acestui barem.

Corupţia nu este ceva legat strict de bugetul de stat. Nu! Corupţia este un cancer care a acaparat cam tot şi, pînă cînd nu va distruge orice speranţă în rîndul tuturor antreprenorilor români, nu se va lăsa. Corupţia se află peste tot: buget de stat, corporaţii, educaţie, sănătate, servicii, tot. Şi totul se află în mîna unui număr limitat de persoane, care încalcă cel mai elementar principiu al unei economii de piaţă: concurenţa! Despre ce vorbim atunci? Despre capitalism? Care capitalism? Nici măcar comunism nu este, şi nici socialism. În ce eră trăim noi? A sclavilor, poate, pentru că aşa cum ne spunea cineva, acum nu mai există lanţuri, acum există datorii. Cred că nicicînd nu au găsit străinii un teren atît de  fertil, cum e la noi, în România, care se dovedeşte a fi o grădină a paradisului fiscal pentru ei, nicidecum o grădină a Carpaţilor, aşa cum Elena Udrea, cu o frunză de doar 800.000 de euro, a reuşit să ne inducă în eroare.

Tano

Păreri și opinii